Metodica predării disciplinelor de specialitate

Procesul de învăţământ reprezintă obiectul cercetării pedagogice. În cadrul acesteia, partea care studiază problemele pe care le ridică proiectarea, organizarea şi metodologia procesului de învăţământ se numeşte didactică.

În cadrul didacticii, metodica predării reprezintă teoria predării - învăţării unei anumite discipline de învăţământ şi studiază modul de aplicare a principiilor didactice, prin utilizarea metodelor şi procedeelor corespunzătoare transmiterii şi însuşirii unei anumite discipline şcolare, într-un anumit cadru organizatoric şi în raport cu nivelul şcolii.

Metodica predării unei anumite ştiinţe ocupă o poziţie de graniţă între pedagogie, psihologie şi logică, pe de o parte, şi sistemul din care face parte ştiinţa, pe de altă parte. Metodologia didactică este unul din domeniile cu cea mai intensă evoluţie în ultimele decenii. Făcând o comparaţie între metodele didactice care se practicau în şcoală în primele decenii ale secolului trecut şi cele întâlnite astăzi în munca profesorilor, constatăm că numărul metodelor didactice noi este mult mai mare decât cel al metodelor tradiţionale. Metodele tradiţionale (clasice) s-au conturat de-a lungul timpului prin practica didactică. Metodele noi, în mare parte, sunt rezultatul valorificării progreselor unor ştiinţe şi ale tehnicii sau al adaptării unor metode din diferite ştiinţe şi domenii ale practicii umane la condiţiile activităţii didactice.

Metodele didactice sunt modalităţi de conlucrare a cadrelor didactice cu elevii sau studenţii în vederea realizării procesului de predare/învăţare a cunoştinţelor, de dezvoltare a proceselor de cunoaştere şi a aptitudinilor, de formare a priceperilor şi deprinderilor. Utilizând aceste metode, cadrul didactic organizează şi direcţionează creşterea elevului în sensul realizării scopurilor amintite mai sus.

Metodele didactice sunt indispensabile practicii învăţământului. Nici un act de instruire nu se poate desfăşura fără utilizarea uneia sau mai multor metode didactice.

De-a lungul timpului s-au formulat mai multe definiţii ale metodelor didactice:

- Metoda didactică este o cale de a descoperi lucruri descoperite

- Metoda didactică este o formă concretă de organizare a învăţării

- Metoda didactică este calea de realizare a muncii didactice

- Metoda didactică se constituie din mai multe procedee, natura ei fiind determinată de scopul şi conţinutul învăţământului.

Prin utilizarea metodelor didactice se concretizează respectarea principiilor didactice, ele evoluând odată cu dezvoltarea şi modernizarea învăţământului. În utilizarea metodelor didactice se ţine cont de particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, alegerea metodelor pentru fiecare lecţie făcându-se în funcţie de scopul şi conţinutul lecţiei, de nivelul clasei şi de condiţiile materiale ale şcolii.

În relaţia profesor-metodă-elev factorul metodă este numai aparent neutru. Relaţiile profesor-metodă sunt determinate, pe de o parte, de gradul în care profesorul stăpâneşte conţinutul pe care îl transmite şi metoda pe care o foloseşte, de bogăţia experienţei sale pedagogige şi de cultura sa generală iar, pe de altă parte, de temperamentul, capacitatea de comunicare afectivă, gradul de pasionare pentru munca sa, în general de personalitatea sa.

În acelaşi timp, relaţiile metodă-elev sunt influenţate de elemente specifice subiectivităţii elevului: nivelul său de cunoştinţe, gradul de familiarizare cu metoda, gradul de stăpânire a tehnicilor de studiu şi a instrumentelor intelectuale, motivaţia învăţării şi atitudinea faţă de şcoală şi învăţătură, gradul de dezvoltare a proceselor de cunoaştere şi a inteligenţei elevului, etc. Clasificarea metodelor didactice este deasemenea o problemă mult dezbătută datorită diversităţii criteriilor de clasificare utilizate. Dintre acestea, cel mai frecvent considerate sunt:

- Căile logice de însuşire a cunoştinţelor

- Etapele procesului de cunoaştere

- Rolul factorului verbal

- Vechimea metodelor

- Natura relaţiilor profesor-elev pe care le implică

- Nivelurile şi formele de învăţământ în care sunt folosite

Putem spune că sunt două mari categorii de metode didactice:

a) Metode de predare (transmitere) şi însuşire (învăţare) a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor

b) Metode de verificare şi control a cunoştinţelor şi deprinderilor elevilor.

LOCUL ŞI ROLUL DISCIPLINELOR TEHNICE ŞI TEHNOLOGICE ÎN PLANURILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

Prin predarea disciplinelor de specialitate în liceele tehnice se urmăreşte ca elevii să-şi însuşească un sistem de cunoştinte, un mod de a acţiona, de a gândi şi de a se raporta la realitate, care să asigure premisele competenţei şi responsabilităţi profesionale, calificarea într-un domeniu de activităţi corespunzător fiecărui profil de pregătire în liceu (mecanic, electric).1