Extras din referat
Metodele utilizate în activitatea de evaluare sunt diverse, fiind împarţite în două categorii: tradiţionale – au fost consacrate în timp şi sunt utilizate cel mai frecvent, şi complementare – impuse în practica şcolară mai ales în ultimii ani.
1. Metode tradiţionale
a. Probele orale – reprezintă metoda de evaluare cel mai frecvent folosită; se realizează printr-o conversaţie între elevi şi profesori, prin care se urmareşte a se obţine informaţii cu privire la volumul (cantitatea) şi calitatea instrucţiei. Conversaţia poate fi individuală, frontală sau combinată.
Avantaje:
- permit o verificare directă pe fondul unei comunicări depline (verbală şi nonverbală) şi pe această cale se pot evalua unele aspecte ale comportamentului afectiv-atitudinal;
- oferă posibilitatea unei evaluări flexibile, adaptată particularităţilor individuale, prin stabilirea tipului de întrebări şî a gradului de dificultate a acestora în funcţie de calitatea răspunsurilor oferite de elevi;
- permit cunoaşterea posibilităţilor de exprimare ale elevilor şi siguranţa cu care operează cu noţiunile asimilate, priceperea cu care elaborează răspunsurile, abilitatea de a argumenta o idee, de a respecta logica şi dinamica unei expuneri, originalitatea manifestată în abordarea unei probleme;
- în cazul unor răspunsuri incomplete, insufucient argumentate se poate interveni cu întrebări suplimentare prin care se solicită precizări, completări, ajutându-i astfel pe elevi sa exprime mai bine cunoştinţele însuşite;
- realizeaza un feed-back prompt, rapid, permite corectarea răspunsurilor, restructurarea activităţii de predare-învăţare înm etapa imediat următoare.
Dezavantaje:
- obiectivitatea evaluării poate fi diminuată din cauza intevenţiei unor variabile: grad diferit de dificultate al întrebărilor, starea de moment a evaluatorului (calm sau nerăbdare, irascibilitate, bunăvoinţă sau indiferenţă, încurajatoare sau inhibitoare), starea psihică a elevilor;
- caracterul uneori perturbator al întrebărilor ajutătoare care-i obligă pe elevi să se abată de la forma de răspuns proiectat;
- posibilităţi limitate de verificare a unui număr mai mare de elevi;
- consum mare de timp, având în vedere că elevii sunt evaluaţi individual, prin sondaj.
Pentru a creşte valoarea şi eficienţa probelor oarel se impune respectarea câtorva cerinţe metodologice:
- îmbinarea examinării frontala cu chestionarea individuală;
- stabilirea prealabilă a conţinutului ce urmează a fi evaluat şi a elevilor care vor fi chestionaţi, astfel înât să se obţină înformaţii concludente asupra cunoştinţelor predate şi a nivelului de pregătire a clasei;
- întrebările să fie formulate de aşa manieră încât să-i oblige pe elevi să prelucreze materialul, să selecteze informaţia folosită pentru formularea răspunsului şî să o prezinte într-o formă personală;
- acordarea unei ponderi sporite întrebărilor care-i determină pe elevi să efectueze comparaţii, clasificări, să evidenţieze relaţii cauzale, să argumenteze, să explice şi să exemplifice, să facă generalizări;
- antrenarea elevilor în corectarea sau completarea răspunsurilor date de elevii chestionaţi;
- folosirea judicioasă a formelor de „întărire pozitivă”, stimularea elevilor la răspuns prin cuvinte de încurajare, prin crearea unei ambianţe care să înlăture tensiunea emoţională prezentă mai ales la începutul examinării orale;
- utilizarea ritmică a probelor orale, creşterea frecvenţei evaluării fiecărui elev, mai ales a celor care au dificultăţi de învăţare, prevenindu-se astfel situaţiile când elevii învaţă numai când apreciază că vor fi evaluaţi sau se sustrag prin diferite modalităţi controlului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Probele de Evaluare.doc