Proiectarea Curriculară

În orice proces de reformă a învăţământului, preocupările privind elaborarea unui nou curriculum ocupă un rol central. Reforma curriculară este o componentă esenţială şi, totodată, o garanţie a reuşitei la nivelul strategiei globale de reformă a învăţământului românesc.

Aşteptat deopotrivă de segmentele interesate ale societăţii civile şi de agenţii educaţionali direct implicaţi (elevi, profesori, învăţători şi părinţi), procesul de reformă a curriculum-ului îşi propune, pe de o parte, să răspundă la necesităţile educaţionale actuale şi de perspectivă ale societăţii româneşti, iar pe de altă parte, să participe la compatibilizarea de ansamblu a acesteia cu structurile europene.

Reforma curriculum-ului şcolar se fundamentează pe expertize interne şi internaţionale, iar opţiunile ei de bază au fost supuse dezbaterii publice de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de Consiliul Naţional pentru Curriculum.

Curriculum-ul Naţional descris în acest document este proiectat să răspundă în mod adecvat la provocările fără precedent pe care secolul următor le rezervă tinerilor aflaţi cum pe băncile şcolii.

1. Contextul actual al elaborării Curriculum-ului Naţional

Cultura curriculară propriu-zisă a apărut în România după 1990. Aşa cum se ştie, până la aceea dată se discuta exclusiv despre programe şcolare strict disciplinare, adică despre aşa-numitele programe analitice. Într-un asemenea context, preocupările privind realizarea unui cadru curricular coerent şi unitar, în care disciplinele să fie privite ca parte integrantă a unui Curriculum Naţional sistemic, au fost nesemnificative. Curriculum-ul se confunda cu elementele de conţinut ale învăţării, consemnate în programele şcolare izolate unele de altele, esenţialmente mono disciplinare şi academice.

Ulterior s-a produs o mutaţie semnificativă, prin alinierea domeniului dezvoltării curriculare la rezultatele recente ale cercetării şi ale practicii în materie pe plan internaţional.

Curriculum-ul reprezintă un concept cheie nu numai în ştiinţele educaţiei, dar ţi în cadrul practicilor educaţionale contemporane. În sens larg, procesual, se desemnează prin curriculum ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar.

În sens restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului. Acesta poartă, de regulă, denumirea de curriculum formal sau oficial.

2. Argumente pentru un nou Curriculum Naţional

Noul Curriculum Naţional se adresează unor elevi care vor intra în viaţa socială şi profesională în secolul următor. Drept urmare, sistemul de învăţământ are datoria şi, totodată, responsabilitatea de a-i pregăti pe aceştia pentru schimbările care se presupune că vor avea loc la nivel economic, social, politic şi cultural.

Între acestea, cele mai importante par a fi:

• generalizarea economiei de piaţă şi a sistemului politic democratic;

• accesul deschis la informaţie a unor segmente din ce în ce mai largi ale populaţiei;

• creşterea interdependenţelor dintre societăţi, culturi şi tehnologii pe plan mondial, într-un cuvânt globalizarea societăţii;

• accentuarea specializării la nivel înalt, concomitent cu flexibilizarea şi mobilitatea pieţei muncii într-o lume dinamică.

Într-un asemenea cadru,discursul despre reforma şcolii se referă, în mod special, la înnoirea şi la ameliorarea permanentă a ofertei de învăţare pe care sistemul o propune elevului. Preocuparea pentru curriculum şi standarde caracterizează, de aceea, majoritatea întrebărilor care se pun în legătură cu viitorul educaţiei. Ce şi cum învaţă elevii noştri în comparaţie cu elevii din alte ţări? Pot ei să intre în competiţie cu aceştia? Este învăţământul românesc, în actuala sa formă, relevant, semnificativ şi util pentru viitorul individului şi al societăţii? Există suficientă libertate în sistem pentru a răspunde la nevoile şi la interesele din ce în ce mai variate ale elevilor? Toate acestea sunt întrebări la care în viitor sistemul nostru de învăţământ va trebui să răspundă în mod adecvat.

Astfel, curriculum-ul propus în documentul de faţă a fost elaborat pentru a sintetiza ansamblul de aşteptări exprimate de şcoală faţă de un tânăr capabil să răspundă cerinţelor unor realităţi în schimbare.

Aceste exigenţe s-ar putea rezuma în:

• capacităţi superioare de gândire critică şi divergentă, în măsură să-i ajute pe elevi să utilizeze cunoştinţele şi competenţele dobândite în diferite situaţii problemă;

• motivaţia şi disponibilitatea de a răspunde în mod adecvat la schimbare, ca premisă a oricărei dezvoltări personale;

• capacităţi de inserţie socială activă, alături de un set de atitudini şi de valori personalizate, care vor permite elevilor participarea la viaţa unei societăţi deschise şi democratice.

Şcoala şi curriculum-ul trebuie să ofere un cadru coerent şi flexibil, în care cooperarea, gândirea independentă, opinia liber exprimată, toleranţa şi valorile asumate de fiecare în parte să constituie dimensiuni definitorii.