Tipologia lecției

Invatarea completa si temeinica presupune diferite tipuri de activitati : de comunicare si de insusire de noi cunostinte, de recapitulare si sistematizare, de formare de priceperi si deprinderi, de evaluare a rezultatelor. In desfasurarea procesului de invatamant sunt prezente toate aceste actiuni, care se constituie in sarcini fundamentale ale lectiilor. In desfasurarea unei lectii, una dintre aceste sarcini se impune ca dominanta, chiar daca pe parcursul sau se realizeaza si alte activitati care conduc la indeplinirea celorlalte sarcini didactice.

Prin tip de lectie intelegem “ o structura procesuala reprezentativa pentru o intreaga categorie de lectii”. Tipul de lectie defineste elementele esentiale, incluse in combinatii diferite, in functie de sarcina didactica urmarita, treapta de scolarizare, obiectul de invatamant, nivelul de pregatire al elevilor. Tipurile de lectii trebuie intelese ca modele orientative si nu ca tipare fixe, rigide, inflexibile, impuse.

Determinarea unei tipologii a lectiilor prezinta o deosebita importanta practica, deoarece orienteaza cadrul didactic in stabilirea structurii optime a lectiei.

In functie de sarcina didactica fundamentala s-au conturat mai multe tipuri de lectii :

1). Lectii de comunicare/insusire de noi cunostinte

2). Lectii de formare a priceperilor si deprinderilor

3). Lectii de recapitulare/consolidare si sistematizare a cunostintelor

4). Lectii de verificare si apreciere a rezultatelor scolare

5). Lectii mixte

1). Lectii de comunicare/insusire de noi cunostinte

Nota definitorie a acestui tip de lectie consta in concentrarea activitatii didactice in directia dobandirii de catre elevi a unor noi cunostinte si a dezvoltarii, pe acesta baza, a proceselor si insusirilor psihice, a unor capacitati instrumentale si operationale. Momentul comunicarii noilor cunostinte detine ponderea, alocandu-i-se cea mai mare parte din timpul orei. Totul se concentreaza in jurul elaborarii si asimilarii de catre elevi a cunostintelor. Aceasta sarcina didactica fundamentala se realizeaza printr-o serie de activitati didactice, precum :

- captarea atentiei si pregatirea pentru asimilarea noilor cunostinte;

- comunicarea obiectivelor;

- transmiterea/asimilarea cunostintelor, dirijarea invatarii;

- retentia, fixarea, transferul cunostintelor predate, indicate pentru continuarea invatarii in mod independent.

Acest tip de lectie se foloseste, de regula, la clasele mai mari, cand profesorul are de transmis un volum mai mare de cunostinte, de o complexitate ridicata. In functie de tipul de invatare implicat in realizarea sarcinii didactice fundamentale, cunoastem mai multe variante :

- lectia de comunicare bazata pe invatarea prin receptare a naratiunii, descrierii, expunere (lectii – prelegere);

- lectia de comunicare bazata pe receptarea unui text, lectii in care noile cunostinte sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor audio – vizuale;

- lectia de descoperire pe cale inductiva sau deductiva.

Sunt si lectii – excursie, lectii – vizite la muzeu care prilejuiesc elevilor sa cunoasca direct anumite fenomene sau sa se documenteze asupra unor probleme ce constituie obiectul invatarii.

O varianta importanta pe care Cerghit o abordeaza ca un tip aparte este lectia de elaborare a cunostintelor si dezvoltare a strategiilor cognitive, unde se promoveaza cu precadere invatarea prin cercetare, prin descoperire.

2). Lectii pentru formarea priceperilor si deprinderilor

Specific pentru acest tip de lectie este ponderea pe care o ocupa activitatea independenta a elevilor consacrata efectuarii de exercitii, lucrari practice care conduc la formarea priceperilor si deprinderilor intelectuale sau a unor componente actionale, care reprezinta sarcina didactica fundamentala. Acest tip de lectie presupune parcurgerea urmatoarelor evenimente :

- captarea atentiei, pregatirea pentru activitate, prin anuntarea, explicarea obiectivelor urmarite prin activitatile ce vor fi realizate;

- actualizarea cunostintelor teoretice indispensabile efectuarii activitatilor;

- demonstrarea modului de executie a lucrarilor, descrierea etapelor ce urmeaza a fi parcurse;

- activitatea independenta a elevilor, sub indrumarea cadrului didactic pentru efectuarea de lucrari;

- analiza si aprecierea rezultatelor, eventual refacerea lucrarilor nereusite.

Acest tip de lectie cunoaste numeroase variante, determinate de natura activitatii intreprinse de elevi :

- lectii de formare a unor deprinderi de natura intelectuala (de rezolvare de exercitii, analiza gramaticala sau literara, de compunere);

- lectii de laborator, prin care se urmareste formarea abilitatilor de folosire a aparaturii de laborator, de efectuare a unor experiente;

- lectii de activitate practica ce vizeaza formarea de priceperi si deprinderi necesare efectuarii unor diverse activitati cu caracter practic;

- lectii de formare a unor deprinderi motrice;

- lectii – excursii care urmaresc formarea capacitatii de observare a unor fenomene, de selectare, inregistrare si prelucrare a datelor.