Delincvență juvenilă

DEFINITIE

Termenul de delincventa juvenila desemneaza conduite inadecvate ale tinerilor care n-au implinit varsta majoratului, fiind aplicat celor care transgreseaza legea, dar si celor care se integreaza in anturaje potential delincvente, avand un comportamentul de evaziune, celor care au fugit de la domiciliu sau din mediul scolar, vagabondand, celor care au tulburari de comportament.

Punctul de vedere legal reduce delincventa la raportul cu norma penala si urmarile vatamatoare ale actiunilor care sunt sanctionate juridic.

Raporturile dintre termenii discutati, din punctul de vedere al extensiunii lor, arata astfel:

Ca alternativa psihologica pentru a desemna fenomene cuprinse in conceptul sociologic de devianta, in anul 1950 s-a introdus conceptul de tulburare de comportament, concept care desemneaza orice deviere de la normele psihomorale, incluzand aici manifestari neurosomatice, caracteriale, psihopatice si psihotice.

Dupa anii 1980, conceptul de tulburare de comportament a fost inlocuit treptat cu cel de problema de comportament, pentru a sugera diminuarea incarcaturii psihopatologice. In denotatia conceptului problema de comportament sunt incluse toate tipurile de deviante.

CLASIFICARE

Un prim set de criterii in functie de care se poate realiza o tipologie a comportamentelor delincvente juvenile cuprinde: varsta si persoana tinerilor delincventi, tipul de delict comis, mediul social in care au crescut si posibilitatile reale de recuperare si reinsertie sociala.

Astfel, se pot identifica trei tipuri taxonomice ale delincventei juvenile:

1. delincventa ocazionala, accidentala si nestructurata. Minorii din aceasta categorie comit delicte cu un grad redus de periculozitate sociala. De regula, aceasta categorie provine din familii legal constituite, dar cu deficiente de socializare, fie in sensul unui exces de socializare, fie in sensul unei socializari prea reduse, motiv pentru care minorii fug de acasa si de la scoala, intrand sub influenta unor anturaje nefaste, in compania carora incep sa comita acte deviante si delicvente.

2. Delincventa structurata. In aceasta categorie se gasesc minorii care comit delicte cu un grad ridicat de periculozitate sociala. Ei provin, de regula, din familii dezorganizate structural si functional(familii monoparentale prin divort sau separatie in fapt ori constituite in concubinaj, in care nu se regasesc reguli minime de comunicare, afectivitate si sprijin reciproc)cu o situatie economica precara, avand,totodata, performante scolare si profesionale scazute. Se remarca inca de la o varsta frageda comiterea de acte predelincvente(furturi de acasa,de la vecini,de la colegii de clasa, fumat, fuga de acasa si de la scoala, abandon scolar, consum de alcool si chiar droguri, violente fizice etc).