Egalitatea șanselor - copii supradotați

Dupa ce filosofia iluminista a fost detronata în ceea ce priveste interpretarea drepturilor de baza constitutionale în statele democratice contradictia dintre pretentiilor de egalitate si inegalitatea sociala, economica si culturala a aparut ca evidenta.

Istoria scolii germane ca sistem tripartit a dovedit începând cu 1820 ca selectia institutionalizata este si una sociala, prin privilegiile acordate si evaluarile facute. Conceptia privind impartirea sistemului de invatamant in trei parti, cu influentele ei asupra selectiei sociale a fost legiferata impotriva miscarilor reformatoare din anii 60 care sustineau inegalitatea naturala a celor talentati si realitatea principiului individualist al randamentului. In contextul evenimentelor politice la scara mondiala (lansarea satelitului Sputnik I in 1957, calatoriile in spatiu, razboiul din Vietnam) si al dezvoltarii economice, s-a pus problema recuperarii modernitatii ca urmare a epuizarii rezervelor de talente si solicitarilor din ce in ce mai imperioase din partea generatiei in formare de a beneficia de o scolarizare optima.

Primele tentative in aceasta directie au dovedit ca principiul democratic al egalitatii sanselor a fost incalcat mai ales in cazul fetelor, al copiilor de muncitori, a taranilor si catolicilor si al grupurilor marginalizate. Discutiile despre reforma invatamantului din anii 70 in contextul egalitatii sanselor au aratat existenta unor obiective si puncte de vedere diferite:

a) Conservatorii: instructia, precum si statutul prfesional si social trebuie sa se intemeieze pe priceperile si talentele individuale, considerate a fi relativ naturale si neschimbatoare. Gradul instructiei individuale este inteles ca expresie a unor predispozitii innascute. Intrucat talentele naturale sunt un bun valoros, sistemul instructiv trebuie sa fie foarte selectiv pentru ca talente deosebite sa se dezvolte in grupuri cat mai omogene. Egalitatea sanselor se realizeaza mai degraba intr-un sistem institutional foarte clar delimitat pentru talentati decat intr-un sistem scolar integrat, care le-ar prejudicia acestora sansele si ar avea ca urmare o nivelare in sensul mediocritatii.

b) Liberalii: accesul la instructie si la pozitii sociale si profesionale poate depinde de calificarea dobandita si nu de statutul social al familiei, punctual de plecare fiind capacitatile, talentele, priceperile innascute. Egalitatea sanselor formata este atinsa doar atunci cand barierele instructiei ridicate in fata copiilor talentati din straturile sociale inferioare, sunt suprimate, cand accesul in institutiile de invatamant si de pe piata locurilor de munca este liber, iar aprecierea randamentului are loc dupa criterii obiective in cadrul sistemului concurential din scoala.

c) Punctul de vedere social: egalitatea sanselor ar fi realizata atunci cand deosebirile sociale n-ar mai influenta sansele educationale si profesionale ale copiilor. Se pleaca de la ideea ca priceperile, talentul, randamentul nu sunt conditionate de predispozitii ele depinzand de situatia economica, sociala si culturala a familiei. De aceea responsabilitatea pentru succesul scolar nu o poarta numai copilul si familia lui ci si institutiile.