Evidențierea iluziei Muller-Lyer prin modelare statistică a datelor

1. Introducere (cadru teoretic)

Iluzia Muller-Lyer constă în aprecierea inexactă de către ochiul uman a lungimii a două linii egale una cu capetele formate din săgeţi orientate spre interior şi cealaltă formată din săgeţi orientate spre interior. Astfel linia cu săgeţile orientate spre interior pare mai scurtă decât linia cu săgetile orientate spre exterior.

Această iluzie poate fi explicată de faptul că odată cu îndepărtarea unui obiect de către observator, unghiul vizual al obiectului scade din ce în ce mai mult iar pentru a compensa această reducere creierul uman este programat să facă o ajustatre astfel încât obiectul să pară mai mare. Această scădere a unghiului vizual este simulată de orientarea săgeţilor iar creierul reacţionează automat. De asemenea în decursul vieţii, o persoană are o experienţă vastă legată de unghiurile clădirilor. Datorită acestei experienţe unghiurile mai mari sau egale cu nouăzeci de grade sunt asociate cu linii ale clădirilor apropiate de privitor(colţului camerei) iar unghiurile mai mici nouăzeci de grade (ascuţite) sunt asociate cu linii ale clădirilor aflate în depărtatre (colţul unui bloc mai îndepărtat). Pus în faţa unor linii încadrate de unghiuri asemănătoare cu cele din realitate creierul uman presupune că linia încadrată de unghiurile ascuţite se află în depărtare şi în consecinţă ajustează mărimea aparentă a acesteia pentru a fi mai bine percepută. Procesul este involuntar şi are la bază presupuneri inconstiente pe care le facem in legatura cu lumea. Acest lucru a fost sugerat pentru prima oara in secolul al XIX-lea de către medicul şi fizicianul german Hermann Helholtz cunoscut pentru matematica ochiului, teoriile asupra vederii, ideile privind percepţia spaţiului, cercetările privind vederea în culori şi senzaţia tonalităţii, percepţia sunetului, şi empirism.

2. Obiectivele lucrării

Lucrarea de faţă îşi propune evidenţierea iluziei Muller-Lyer

3. Metoda

a. Participanţii

Pentru evidenţierea iluziei am folosit 2 subiecţi.

V. S., 25 ani, sex feminin, studii superioare, mediul urban.

A.C. 27 ani, sex masculin, studii superioare, mediul urban.

b. Materiale necesare

Pentru evidenţierea iluziei Muler-Lyer, se utilizează un dispozitiv confecţionat din carton alb cu dimensiunile de 20X 50 cm. (vezi figura nr.2). în partea stângă, a cartonului se desenează cu tuş negru o linie orizontală de 10 cm (având grosimea de 3 mm), cu două perechi de aripioare la cele două capete, orientate spre interior, cu lungimea de 3 cm, şi deschiderea de 40 0 , faţă de dreaptă. La capătul din dreapta al acestei figuri se realizează o fantă în carton cu lăţimea de 3,5 cm. Spre extremitatea dreaptă a cartonului (la cca 20 cm de prima fantă ), se realizează o altă fantă de aceeaşi lăţime. Prin aceste fente se va introduce o fâşie din carton cu lăţimea adaptată acestora pe care se trasează o linie cu lungimea de cca. 15 cm, în perfectă continuitate cu prima, terminată în partea dreaptă cu două aripioare de aceeaşi lungime ca şi cele din stânga (3 cm), şi orientate în afară , făcând un unghi de 140 °,cu linia dreaptă. Fâşia fiind mobilă, segmentul de dreaptă poate fi mărit sau micşorat.

Pe spatele fâşiei se va realiza o gradaţie în milimetri (prin ataşarea de hârtie milimetrică), procedându-se în modul următor:

- se fixează fâşia astfel încât cele două segmente să fie perfect egale;

- în această poziţie pe spatele fâşiei se marchează o linie care va reprezenta punctul 0;

- exact în dreptul acestei linii, se trasează o linie similară şi pe carton;

- pe fâşie se fac gradaţiile în milimetri notând cu minus(-) valorile care arată că segmentul din dreapta este mai scurt decât cel din stânga, şi cu plus(+), când segmentul este mai lung.

Figura 1. Dispozitivul utilizat pentru evidenţierea iluziei Muller-Lyer.

c. Designul experimental

Variabila independentă este reprezentată de metoda de prezentare a stimulilor

Variabila dependentă este reprezentată de efectul iluziei asupra răspunsurilor subiectului.

Operaţionalizarea este construcţia tehnicilor concrete de măsurare înseamnă crearea operaţiilor care vor rezulta în măsurările dorite. Asfel pentru a măsura această variabilă folosim mărimea erorilor realizate de către subiect în timpul experimentului. Scala de măsură folosită este deci una numerică de interval.

Designul experimental folosit este unul intra-subiect deoarece comparăm rezultatele aceluiaşi subiect în două situaţii diferite.

Avantaje un bun control asupra experimentului deci şanse mai mici de a se înregistra erori.

Dezavantaje rezultatele obţinute au un grad mic de generalitate