Raport de cercetare asupra fenomenului de percepție efectul stroop

- Rezumat

Structura raportului de cercetare se compune din:

Variabila independentă este reprezentată de o listă de 8 cuvinte colorate congruente/incongruente

Variabila dependentă este reprezentată de reacția subiectului pe cronometru.

Ipoteza invocă faptul că atunci când cuvântul se află într-o relație de incongruență cu respectiva culoare, timpul necesar răspunderii este mai mare.

În urma calculării mediei, reiese că 16,25s sunt atribuite cuvintelor congruente și 29,43s celor incongruente.

Interpretarea din punct de vedere psihologic este că efectul Stroop subliniază interferența pe care o are procesarea automată asupra unei sarcini - mult mai dificile - de numire a culorii cu care este scris un cuvânt.

- Introducere

Efectul Stroop

În 1983 Marcel a stârnit o mare controversă în psihologia percepției atunci când a publicat rezultatele unei serii de experimente care demonstrau percepția înțelesului în absența conștiinței verbale. Experimentele lui au fost realizate pe studenți, care însă s-au comportat exact ca pacientul D.B. descries de Weiskrantz. Ei pretindeau că nu percep un cuvânt, dar comportamentul lor indica faptul că erau influențați de înțelesul cuvântului respectiv.

Experimentele lui Marcel au avut ca scop investigarea unui fenomen foarte interesant, descris prima data de Stroop în 1935 și cunoscut ca efectul Stroop. Acesta i-a prezentat subiectului o listă de cuvinte scrise cu cerneală de culori diferite și ii cerea să spună cât mai repede posibil cu ce culoare este scris fiecare cuvânt. În comparative cu situația în care subiectul trebuia să spună cu ce culoare de cerneală era scris un cuvânt cu conotație neutru (nonculoare, cum ar fi casă scris cu cerneală roșie), Stroop a constatat că denumirea culorii este:

- Mai lentă atunci când cuvântul și cerneala sunt în conflict (“roșu “ scris cu cerneală albastră);

- Mai rapidă atunci când cuvântul și cerneala coincid (“roșu “ scris cu cerneală roșie).

Efectul Stroop: denumirea culorii este mai dificilă atunci când cuvântul este în conflict cu culoarea și mai rapid atunci când acestea sunt congruente.

Marcel a modificat experimental lui Stroop astfel:

- A prezentat inițial un cuvânt-stimul (ex: roșu)

- Ulterior a prezentat o pată de culoare (ex: verde)

- Subiectul trebuia să spună cât mai rapid culoarea petei (ex :trebuie să spună „verde”)

În urma experimentului, Marcel a constatat că, în comparație cu un cuvânt-stimul neutru (ex: casă):

- Un cuvânt-stimul congruent micșorează timpul necesar pentru a denumi culoarea petei de culoare;

- Un cuvânt-stimul incongruent mărește timpul necesar pentru a denumi culoarea petei de culoare.

1. Ulterior, Marcel a modificat experimentul, utilizând o tehnică inteligentă cu scopul de a manipula conștiința subiectului cu privire la cuvântul-stimul. Astfel, percepția cuvântului-stimul a fost prevenită la o parte dintre încercări printr-o procedură numită mascare.

2. El înțelegea prin mascare prezentarea unei serii de litere dispuse la întâmplare între cuvântul-stimul și pata de culoare, imediat după cuvântul-stimul.

3. Cu cât această mască era prezentată la un interval mai scurt de timp de cuvântul-stimul, cu atât ea împiedica detectarea și identificarea acestui cuvânt. Cu cât creștea intervalul dintre cuvânt și mască, cu atât creștea detecția și identificarea cu acuratețe a cuvântului-stimul.