Furia

La ce bun emoţiile- La ce bun sentimentele- De câte ori nu aţi avut impresia că furia, frica, invidia, tristeţea v-au împiedicat să stabiliţi contacte normale cu cei din jur, să obţineţi un post mai bun sau un salariu mai mare, să treceţi mai uşor peste inerentele supărări şi necazuri- Şi de câte ori oare fericirea, iubirea nu v-au fost depline- Iar bucuriile mărunte, dar necesare, ale vieţii nu au trecut de prea multe ori pe lângă dvs. fără să le puteţi aprecia- Într-o lume a informaticii şi a informaţiei, a muncii normate şi a stresului, într-un secol în care eficienţa a devenit o inevitabilă – şi cu atât mai nemiloasă – lege nescrisă, emoţiile şi sentimentele, atât de omeneşti, mult prea omeneşti, dar nerentabile, au devenit, pentru mulţi, adevărate obstacole, dacă nu chiar inamici, în calea succesului. Iar pentru ceilalţi, cei care încă le mai apreciază şi înţeleg, la ei şi la ceilalţi, un motiv de jenă sau ascunderi.

Furia este o emoţie puternică. Ca orice emoţie, furia poate fi constructivă, însă, necontrolată, ea poate avea rezultate distructive în viaţa profesională şi personală.

Furia este întâlnită alături de frustrare, neputinţă, ură, reproş, inadecvare. Ea apare atunci când persoana nu mai găseşte alte căi de a interveni în situaţia respectivă pentru a face lucrurile sa fie mai bine decât comunicând emoţia pe care o simte. Ca atare, se simte neputincioasă, însă consideră că altcineva ar trebui să facă ceva pentru ca ea să se simtă bine.

Furia ascunde de multe ori sentimente de inadecvare şi inferioritate. Conştientizarea şi depăşirea lor duce la un echilibru interior, ducând la dispariţia crizelor de furie.

De exemplu, dacă cineva îţi taie faţa cu maşina şi apoi prinde stopul pe care tu l-ai pierdut din cauza lui, frustrarea că cineva te-a pus într-o poziţie de inferioritate te înfurie, astfel încât la următorul verde poţi demara cu viteză pentru “a-i arăta lui cine e mai tare”.

În momentele în care ne enervăm prea tare, simţim bătăi de inimă foarte puternice, respiraţia devine mai dificilă, ne tremură mâinile, creşte temperatura corpului şi transpirăm mai tare. Aceste reacţii fiziologice sunt declanşate de eliberarea unor cantităţi mari de hormoni ai stresului, cum sunt adrenalina şi cortizolul.

Însă aceste descărcări constante de hormoni declanşate de accese de furie necontrolată, pot avea urmări mult mai grave asupra sănătăţii.

Câteva probleme de sănătate legate de necontrolarea adecvată a furiei sunt:

- dureri de cap

- probleme de digestie şi dureri abdominale

- insomnie

- anxietate şi depresie

- probleme dermatologice (căderea părului, eczeme)

- tensiune arterială crescută

Multe persoane îşi exprimă furia în moduri nocive, cum ar fi: accese de furie, unele persoane nu îşi pot controla furia aproape deloc, iar aceasta tinde să se materializeze în abuz fizic şi violenţă. În general, aceste persoane ajung să se izoleze de prieteni şi familie.

Reprimarea furiei: furia este o emoţie normală şi naturală; unele persoane însă, consideră că furia este o emoţie "rea" şi "nepotrivită" şi aleg să o reprime. Totuşi, furia neexprimată într-un mod adecvat, se poate transforma în depresie şi/sau anxietate.

Multi spun că furia poate fi ţinută "sub control". Adevărul este că orice emoţie inhibată duce la o tensiune şi mai mare în organism, iar efectele pe termen lung pot fi unele dezastruoase. Persoana care îsi inhibă în mod frecvent furia poate ajunge să aibă reacţii necontrolate, să aibă crize de anxietate şi probleme psihosomatice (tulburări cardiace, tulburări ale aparatului digestiv sau respirator).

Emoţiile trebuie exprimate, însă într-un mod adecvat, cu respect pentru cei din jurul nostru şi după ce am înţeles natura situaţiei şi sursa furiei noastre (înţelegând aceste lucruri, reacţia se poate pierde de la sine, pentru că ne dăm seama că ne-am înfuriat inutil). Fiind fiinţe umane, suntem înzestraţi cu emoţii, iar furia este doar una dintre acestea. Este în regulă să fii furios; face parte din statutul nostru de fiinţe umane. Nu ar trebui să ne simţim vinovaţi sau stingheriţi când experimentăm sentimentul de furie. Furia este o emoţie umană normală. Trebuie să o acceptăm atunci când o resimţim.

Nervii şi furia necontrolată dăunează femeilor sau cel puţin aşa susţin specialiştii. Ultimele studii indică faptul că femeile care şi-au făcut un obicei din a da frâu liber furiei sunt predispuse să dezvolte blocaje ale arterelor inimii. Cercetările au arătat, în trecut, că furia şi duşmănia cresc riscul de a dezvolta boli ale inimii, dar cele mai multe erau focalizate pe comportamentul masculin. Cercetătorii au descoperit însă că în cazul femeilor aceste probleme cardiace sunt mai frecvente, mai ales dacă furia este asociată cu factori de risc precum vârstă înaintată, diabet sau un nivel ridicat al colesterolului. Pe de altă parte însă, specialiştii nu sunt totuşi lămuriţi dacă furia a contribuit la dezvoltarea bolilor de inimă. Rezultatele studiului se bazează pe observarea a 636 de femei care au luat parte la studiul Women's Ischemia Syndrome Evaluation (WISE), o investigaţie care a avut ca scop îmbunătăţirea diagnosticului la femeile care suferă de boli de inimă. Cercetătorii mai spun că o înţelegere bună asupra modului în care furia şi alte emoţii afectează sănătatea inimii ar putea ajuta la diagnosticarea bolilor coronariene.

Ştim ca e indispensabil să ne încurajăm copiii să-şi exprime nemul¬ţu¬mi¬rea prin cuvinte şi nu prin lovituri. Dar, când vine vorba de manifestarea furiei, lucrurile se „colorează“ diferit, în funcţie de cele două sexe. În¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬tr-o anumită măsură, la baieţei, a¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬gre¬sivitatea e apreciată. Un bărbat care ridică tonul şi nu ezită să facă uz de forţa fizică pentru a-i apăra pe ai săi dă dovadă de virilitate: „se afirmă“, „nu se lasă călcat în picioare“. Dar nu la fel de bine sunt văzute femeile care îsi exprimă furia. Ca orice altă trăire emo¬ţională, furia este extrem de individualizată, şi manifestările ei sunt diferite de la un individ la altul. Simţul comun ne face să credem că băr¬baţii îsi pot exprima fără proble¬me agresivitatea, în vreme ce femeile, nu. Multe studii au arătat că bărbaţii reacţionează cu violenţă „controlată“ la frustrări relativ mino¬re pe care femeile le tolerează aparent uşor, acestea din urmă fiind mai în¬cli¬nate spre descărcări masive de a¬gre¬sivitate şi violenţa „necontrolată” în cazul unor frustrări repetate.