Iluziile Vizuale

ILUZIILE VIZUALE

Iluzia vizuala sau perceptia deformata este o interpretare posibila pentru informatiile primite. Uneori, informatiile primite sunt considerate ambigue, alteori sunt ambigue şi perceptia devine eronata (iluzia) sau nesigura (Tony Malim 1999).

Iluziile vizuale se mai numesc şi iluzii optico-geometrice. Exista 3 categorii de iluzii (Zlate 2006).

a. cu cercuri, dar care par a fi inegale (Delboeuf, Titchner)

b. cu linii sau segmente de dreapta egale, dar par a fi inegale (Ponzo, Muller – Lyer, Sander; verticala; Opel - Kundt)

c. cu linii paralele dar care par a nu fi paralele (Wundt, Zollner, Hering)

La acestea se adauga cele constatate de Tony Malim in “Procese cognitive, 1999”

1. iluzii determinate de ambiguitatea figurilor (cubul lui Neker)

2. figurile paradoxale (metoda dr. Taylor despre falsa perspectiva–Arta şi iluzie)

3. iluzia figura-fond (vasul lui Rubin)

4. iluzia miscarii (pictura “Arta optica” d Bridget Riley – liniile de la mijlocul figurii sunt astfel dispuse incat creaza impresia unui curent ce se misca de la un capat la altul)

Explicatia, data de Gregory (1962) pentru iluzia sagetilor a lui Muller – Lyer, este legata de perceptia adancimii şi de constanta marimii. Experientele anterioare referitoare la relatiile dintre marime şi distanta incurajeaza observatorul sa perceapa un segment mai indepartat (mai mic) decat celalalt segment, desi senzorial au aceeasi lungime. Ca urmare, la nivel cortical opereaza constanta marimii şi se apreciaza ca un segment e mai mare decat celalalt.

Un efect similar il constituie iluzia lui Ponzo. Se refera la prezentarea in perspectiva a unei linii de cale ferata. Segmentul AB (traversa) din planul mai indepartat este perceput ca fiind mai mare decat segmentul CD (traversa) din planul mai apropiat, aceasta datorita interventiei constantei marimii (Gregory).

Iluzia cercurilor lui Titchner se explica prin efectul contextului asupra perceptiei.

Contextul cercurilor exterioare, mai mari sau mai mici, ne determina sa exageram marimea cercului inconjurat de cercurile mici şi sa micsoram cercul inconjurat de cercurile mari, desi ele sunt egale.

In aceste cazuri informatiile primite prin organele de simt (ochi) sau existente din experientele anterioare, au fost gresit interpretate.

O buna ilustrare a ambiguitatii şi a erorii perceptive o ofera iluzia figura – fond.

Prezentarea unei imagimi este insotita de stabilirea partii mai importante şi a contextului (a fondului). Exemplu: animalele la pascut - imaginea se va organiza mental ca figura şi fond (campul, peisajul). Cand organizarea figura - fond devine dificila, atunci apar iluziile, cum este cazul “vasul lui Rubin”. Observatorul vede alternativ fie un vas, fie doua profile umane asezate fata in fata.

EXPLICATII ALE PRODUCERII ILUZIILOR

1. Strategii de procesare – se refera la influenta unor factori ca invatarea, experienta anterioara, motivatiile şi expectatiile asupra deciziilor luate. O explicatie suplimentara este data de Cores şi Girgus consta in rezultatul constructiei biologice şi optice ale ochiului (retina nu este plata ci concava).

In cazul iluzia lui Paggendorf, efectele vizuale se datoreaza in parte strategiilor de procesare, in parte particularitatilor anatomice sioptice ale ochiului.

Se arata ca privind acesta figura 5 minute iluzia scade cu 39%, acesta pentru ca strategiile de procesare sunt adaptabile. Liniile oblice intersecteaza cele 2 linii orizontale, desi prelungirea liniei oblice inferioare pare ca ar intersecta linia superioara orizontala in alt punct, diferit de cel al liniei oblice superioare. De fapt, cele 2 linii oblice sunt una in prelungirea alteia.