Inteligențele multiple

În contextul lumii moderne se pune problema inteligenţei cu tot mai multă putere, asociindu-se aproape totdeauna cu aceea de mediu şcolar sau cultural, pentru a descrie diferenţele dintre oameni şi a explica aspectele comportamentale ale acestora.

„Atât timp cât ne mulţumim să folosim teste cu hârtie şi creion sau tehnici de chestionare scurtă, (…) pur şi simplu nu există nici o cale de a testa competenţa cuiva în arii ca expresivitatea corporală, abilitatea muzicală sau formele inteligenţei personale” (Gardner, 2006, p. 23).

„Este necesar să rămânem deschişi la posibilitatea ca multe - dacă nu cele mai multe - dintre aceste competenţe să nu ne conducă la măsurări prin metode verbale standard care se bazează fundamental pe o combinaţie de abilităţi logice şi lingvistice” (Gardner, 2006, p. xiv).

Teoria inteligenţelor multiple a lui Howard Gardner a găsit în spaţiul didactic românesc un teritoriu fertil, deschis abordărilor moderne şi colaborărilor tuturor agenţilor educaţionali (învăţător, profesor, elev, consilier şcolar, părinte). Se poate afirma că aplicarea teoriei inteligenţelor multiple în şcoala românească s-a desfăşurat aproape simultan cu aplicarea teoriei lui H. Gardner în învăţământul american,chiar dacă în ultimii ani ai secolului trecut, dascălul român aplica intuitiv metode de predare-învăţare-evaluare care valorificau inteligenţele multiple ale elevilor.

Fiecare copil este diferit si nu poate fi comparat "decat cu sine insusi". Si totusi, cateva lucruri esentiale ii fac sa fie asemenea: toti au nevoie de dragoste, de securitate, de ingrijire si de exercitiu. Toti simt nevoia de recunoastere si acceptare. Toti cauta un sprijin in adult si chiar au nevoie de un anumit control din partea acestuia pe masura ce isi dezvolta increderea in sine si dobandesc propria experienta. Copiii isi dezvolta treptat "capacitatile de informare- procesare- numite inteligente"- care sa le permita sa solutioneze sau sa creeze produse.

"Asadar, indivizii nu sunt in mod egal "destepti"sau "prosti" in toate circumstantele, mai degraba ei prezinta inteligente diferite care pot fi pretuite sau ignorate diferit in circumstante diferite." Howard Gardner defineste inteligenta ca un "potential bio-psihologic care proceseaza forme specifice de informatii in formule distincte".

Conform teoriei inteligentelor multiple elaborata de H. Gardner, exista sapte tipuri de inteligenta: lingvistica, muzicala, spatiala, logico-matematica, kinestezica, interpersonala, intrapersonala. Autorul considera ca relevanta acestei teorii pentru practica scolara se poate concretiza in: redimensionarea, extensia conceptiei profesorilor despre inteligenta, despre modalitatile de predare si evaluare (evaluare contextualizata). In "Inteligente multiple. Noi orizonturi", H. Gardner defineste inteligenta astfel: "o capacitate computationala - o capacitate de a procesa un anumit tip de informatie - care se gaseste in biologia umana si in psihologia umana". "Setului original de inteligente" i se adauga "inteligentele recent identificate": inteligenta naturalista si inteligenta existentiala, aceasta din urma neacceptata integral :"mentionez aceasta inteligenta candidat in trecere". Asadar, H. Gardner vorbeste despre "8½ inteligente".

Este binecunoscut rolul expectantelor profesorilor in evolutia fiecarui elev. Teoria inteligentelor multiple duce la 3 concluzii:

- Fiecare om dispune de intreaga gama de inteligente.

- Nu exista doi indivizi care sa aiba acelasi profil intelectual.

- Daca cineva are o inteligenta puternica, nu inseamna ca actioneaza neaparat inteligent.