Managementul Conflictului Socio Cognitiv

ARGUMENT:

În consilierea psihologică şi educativă este necesar să cunoaştem tehnici manageriale dar şi natura conflictului cu care avem de-a face. În mare parte cei care au nevoie de consiliere au probleme ce au fost declanşate de un conflict de o natură oarecare. Din această cauză mi s-a părut necesar să prezint în lucrare aspecte pe care un bun profesionist trebuie să le cunoască şi să le folosească în activitatea sa.

De asemenea, consider foarte important să stabilesc o deosebire între rezolvarea conflictelor şi managementul lor, deoarece foarte rar se poate întâlni o reală rezolvare a acestuia.

Managementul conflictului socio–cognitiv a constituit o provocare deoarece îmi desfăşor activitatea de foarte mulţi ani în avocatura şi am încercat prin această lucrare să conştientizez ceea ce de multe ori am fost nevoită să aplic în necunoştinţă de cauză.

Cuvântul latinesc “conflictus” tradus ca “interferare violentă”, implică dezacord,

discordie între membrii unui grup: interacţiune în care cuvintele,emoţiile şi acţiunile concură la

efecte supărătoare.Atunci când convingerile unuia sau mai multor membri ai grupului sunt inacceptabile pentru resul grupului apare conflictul..

Cauzele pot fi diverse: existenţa unor obiective diferite, stările emoţionale, comportamentul, sistemul de valori, relaţiile interpersonale, modul diferit de percepere a unor fapte, situaţii, insuficienţa resurselor, nemulţumirea faţă de statutul avut în cadrul grupului.

Conflictul socio-cognitiv este văzut de specialişti ca principalul mecanism al progresului cognitiv individual: interacţiunile dintre indivizii de niveluri cognitive diferite determină achiziţia unor noi instrumente cognitive în contextul influenţei şi schimbării sociale. Dezvoltarea cognitivă se explică prin intervenţia factorilor socio-relaţionali. Progresul intelectual observabil şi măsurabil, se datorează interacţiunilor într-o situaţie socială dată, unui anumit context stimulator.

Cogniţia umană,ca modalitate prin care înţelegem lumea în care trăim este percepută printr-o acţiune de rezolvare a situaţiilor neclare, confuze. Aceasta joacă un rol important în percepţie deoarece de obicei interpretăm semnalele receptate de organele noastre de simţ în termenii a ceea ce cunoaştem deja.Gândirea implică un volum mare de rezolvare de situaţii cinflictuale. Când gândim, rezolvăm probleme cu o rapiditate foarte mare uneori neconştientizând că se întâmplă acest lucru. Suntem conştienţi de acest fenomen atunci când problemele sunt mai dificile şi viteza de gândire scade.

Evoluţia cognitivă a individului nu poate fi disociată de mediul social (şcoală, clasă, grup de muncă) în care acesta este plasat. Structurile cognitive se dezvoltă nu numai prin maturizare şi exerciţiu individualm ci şi prin transmisie socială şi interacţiuni cu ceilalţi.

Grupul este un loc privilegiat unde indivizii realizează colectiv performanţe cognitive superioare celor individuale datorită competiţiei, raportării la rezultatele celuilalt şi cooperării. În aceste condiţii şi indivizii mai puţin avansaţi pot progresa prin interacţiune cu ceilalţi. Învăţarea se realizează nu prin imitaţie ci prin structurare interindividuală lucru irealizabil pentru un individ solitar.

De condiţiile existente în grup profită nu doar cei mai puţin avansaţi, ci şi cei superdotaţi care pot să-şi pună în valoare cunoştinţele. Confruntaarea punctelor de vedere diferite adaptate de membrii grupului în condiţiile interacţiunii sociale duce la dezvlotarea proceselor cognitive la unul sau la mai mulţi participanţi.

Conflictul socio-cognitiv e considerat ca o condiţie necesară a progresului cognitiv deorece este o sursă de schimbare a individului şi a sistemului în care acesta evoluează.

Conflictul individului cu propria gândire nu este posibil decât în condiţiile de interacţiune cu alte discursuri sau acţiuni. Nu o dată la clasă unul dintre elevi a fost pus la punct de colegi datorită diferenţelor de opinii asupra programului zilnic. Mai ales în clasa întâi micii şcolari au impresia că se află încă la grădiniţa unde atmosfera este mult mai permisivă, unde timpul alocat jocului este de dimensiuni mai mari şi unde în general fac cam tot ceea ce doresc.

Ei intră în coflict atât cu institutorul cât şi cu colegii deoarece se acomodează mai greu la condiţiile şcolare. Încet , încet ei realizează că ceea ce îşi imaginau că este şoala nu coincide cu realitatea şi sunt nevoiţi să accepte scimbarea.

Dezvoltarea inteligenţei se petrece printr-o acţiune complexă care implică şi contextul psihosocial al instituţiei formative. Expeienţa socială a individului, diferitele confruntări în care a fost angajat şi pe care a încercat să le soluţioneze joacă un rol important, ca mecanism al construcţiei cognitive individuale.Nu orice conflict socio-cognitiv poate conduce la progres intelectual. Conlucrarea partenerilor într-un conflict socio-cognitiv are loc doar în condiţiile în care aceştia se găsesc pe trepte diferite de dezvoltare intelectuală. Spe exemplu la clasă, condiţia apariţiei conflictului este organizarea activitaţii diadactice într-o manieră care să stimuleze o situaţie de opoziţie.