Metode de cunoaștere

Cuvantul metoda vine de la grecescul „methodos”,care inseamna „cale”,drum catre ceva.Ca program metoda este un sistem, o inlantuire de notiuni si judecati vizand o activitate.Metoda are deci o existenta rationala si nu presupune neaparat actiuni practice. Totusi metoda se deosebeste de teorie prin aceea ca are un caracter normativ, formuland unele indicatii, unele reguli. O teorie coerenta duce insa la o metoda precisa.

Metoda se deosebeste de ceea ce numim tehnica. Tehnica consta intr-un ansamblu de procedee bine definite si transmisibile,destinate sa produca anumite rezultate judecate utile. Tehnica prevede totdeauna anumite actiuni, procese concrete, ea nu se rezuma numai la fapte de constiinta. In vorbirea curenta insa cei doi termeni sunt considerati sinonimi. In realitate una si aceeasi metoda se realizeaza in practica prin tehnici diferite, in functie de domeniul in care actioneaza:vom avea o tehnica experimentala diferita in fizica atomica, fata de cea utilizata in genetica sau in psihologie.

Inaintea prezentarii unor metode specifice de cunoastere a elevilor, se impun cateva precizari in legatura cu posibilitatea cunoasterii psihologice. In primul rand se impune sa subliniem faptul ca psihologia este o stiinta probalistica, iar prin cunoasterea psihologica nu se ajunge la o certitudine, fiind doar o cunoastere probalistica.

Exista divergente in legatura cu metodele utilizate in psihologie, precum si in legatura cu valuarea acesteia. Tendinta unanim acceptata este de impartire a metodelor de cunoastere in doua categorii: metode clinice (observatia, convorbirea, metoda biografica) si metode psihometrice sau experimentale (testul, experimentul, chestionarul).Diferenta fundamentala intre cele doua categorii de metode apare in functie de scopul urmarit (metodele clinice isi propun o cunoastere cat mai amanuntita a persoanei iar metodele psihometrice se orienteaza spre stabilirea rangului persoanei, pozitia sa in rport cu o populatie normala), de gradul de precizie si obiectivitat (metodele psihometrice sunt mai exacte iar metodele clinice prizinta un grad un grad de obiectivitate si precizie mai mic).

METODELE PSIHOMETRICE

Metodele psihometrice se axeaza pe ceea ce este stabil in functionalitatea si performanta individului.Ele ofera posibilitatea predictiei nivelului de functionalitate intr-o varietate de situatii individuale si sociale.Aceasta predictie nu este urmata de posibilitatea unei interventii majore si inducerea unor modificari, si nu exprima o mare credibilitate in posibilitatea de a obtine schimbari semnificative in functionalitatea individului.

Metoda nu incearca sa evalueze ceea ce se schimba ci mai degraba ceea ce ramanie stabil si posibil de a fi prevazut.Instrumentele sale,cele mai des etilizate in psihologie, sunt testele cu ajutorul carora se fac predictii si se iau decizii asupra posibilitatilor de interventie..

Metoda ramane tributara contextului biogenetic si admite ca individul este dotat cu caracteristici stabile, iar comportamentele sale raman constante..

Metoda psihometrica consta in determinarea stadiului actual de functionare a individului.Cand mediul este static si previzibil performanta individului este la fel.dar, intr-o lume dinamica, in continua schimbare, performanta depinde mult de capacitatea lui de adaptare.

METODA TESTELOR

Testul reprezinta o proba standarlizata, din punct de vedere al sarcinii propuse spre rezolvare, al conditiilor de aplicare si instructiunilor date, precum si al modalitatilor de cotare si interpretare a rezultatelor obtinute. Standarlizarea consta in obligatia de a aplica exact aceeasi proba in exact aceleasi conditii psihologice, utilizand un context identic pentru toti subiectii.

Principala functie a testelor psihologice este de a masura diferentele dintre indivizi sau dintre reactiile aceluiasi individ in diferite situatii.Cu ajutorul testelor putem obtine intr-un timp relativ scurt,informatii destul de precise, cuantifivabile si oiective despre caracteristicile psihologice ale subiectului testat cu ajutorul carora se poate formula un pronostic.

Elaborarea unui test presupune o activitate de cercetare laborioasa prin care se stabilesc structura interna a testului, aspectele psihologice care pot fi masurate cu ajutorul acestuia, sistemul de evaluare si valoarea pe care testul o are pentru cunoastere si predictie.

Deoarece testele ca mijloc de psihodiagnostic s-au dezvoltat intr-un ritm accelerat ,utilizandu-se in prezent in practica psihologica peste 10000 de teste,este dificila realizarea unei clasificari care sa curprinda cele mai sensibile diferente pe baza criteriilor care se iau in consideratie pentru o clasificare generala.

Distingem urmatoarele categorii de teste:

-teste de inteligenta si dezvoltare mintala-care masoara atitudinea cognitiva generala si nivelul atins in dezvoltarea caractiristicilor intelectuale;

-teste de aptitudini si capacitati care au fost elaborate pentru masurarea aptitudinilor de grup si specifice;

-teste de personalitate -care masoara insusiri de temperament si caracter si care se impart in doua categorii:

1.teste obiective de personalitate isi propun obtinerea unor date cuantificabile cat mai putin influentate de interpretarile subiective si evitarea tendintei de fatada a subiectilor in momentul elaborarii raspunsului, deoarece acestia nu constientizeaza aspectele personalitatii vizate de test;

2.teste proiective care valorizeaza mecanismul de proiectie in cunoasterea psihologica a persoanei , trecand peste vigilenta constiintei in incercarea de a studia inconstientul.Se numesc asa pentru ca au la baza in fenomenul de proiectie (ne identificam cu o persoana si tindem sa proiectam asupra ei felul nostru de a fi.

-teste de cunoastere sau dacimologicecare masoara nivelul cunostintelor acumulate de subiecti si servesc ca modalitate de examinare si notare.