Părintele economiei - Adam Smith

1. Filozof al ordinii

„Ştiinţa este marele antidot al entuziasmului nefondat şi al superstiţiei.”

( „Avutia Natiunilor”, Adam Smith)

Un străin venit să viziteze Anglia prin 1760 ar fi aflat , foarte probabil , despre un anume Adam Smith de la Universitatea din Glasgow. Dacă nu celebru , dr. Smith era , oricum un om bine cunoscut ; Voltaire auzise de el , David Hume se număra printre apropiatii săi. Pe lângă recunoașterea de care se bucura ca învătat și profesor , dr. Smith era cunoscut ca o personalitate neobișnuită.

Ce fel de om a fost Adam Smith , filozof al ordinii -

Adam Smith (1723-1790) este considerat părintele economiei politice şi un autor important în domeniul moralei creştine. S-a născut în oraşul Kirkcaldy din Scotia, în iunie 1723, data naşterii nefiind cunoscută cu certitudine. Singurul fapt care s-a păstrat de-a lungul timpului este data botezului: 16 iunie.

Tatăl său, Adam, era avocat şi se afla la cea de-a doua căsătorie, după ce prima soţie îi murise. Mama sa, Margaret Douglas, fiică a unui proprietar bogat de terenuri, s-a dedicat cu multă grijă educatiei copilului bolnăvicios, fiind o femeie simplă, aflată la prima căsătorie. Din nefericire, tatăl nu-şi va cunoaşte niciodată fiul, pentru că, pe când Margaret era însărcinată în trei luni, acesta moare. Cauzele nu sunt cunoscute, cert este că Adam rămâne orfan de tată încă din perioada în care nu părăsise pântecele mamei sale. Lipsa tatălui a servit întotdeauna drept o motivatie, mai mult extrinsecă, pe la începuturi, având scopul de a se manifesta și de a deveni „un cineva” în acea societate, „un cineva” de care tatăl său ar fi fost mîndru, ca mai apoi să devină intrinsecă, această dorintă de manifestare transformîndu-se, la un moment dat, în plăcere.

Kirkcaldy se mândria cu o populatie de 1500 de suflete; pe vremea când se născuse Smith, mii dintre localnici mai foloseau cuie în chip de bani. Copilăria lui Adam Smith nu a cuprins evenimente demne de a fi menţionate,însă, pe când avea patru ani, s-a petrecut cu el un incident pe cât se poate de curios. A fost răpit de niște tigani nomazi. Prin sfortările unui unchi de-al său, tiganilor li s-a luat urma și, văzându-se încoltiti, aceștia l-au abandonat pe micutul Adam la marginea drumului ("Mă tem că n-ar fi ieșit din el cine știe ce tigan" spune unul dintre primii săi biografi. ). Acest eveniment l-a marcat destul de puternic, unii biografi mentionînd că frica (teroarea) simtită atunci, la cei 4 ani, l-a făcut și mai închis în sine, și mai retras pe parcursul copilăriei, biblioteca tatălui său fiind locul cel mai apreciat de micutul Smith.

Margaret şi-a încurajat fiul să înveţe cât mai bine şi să reuşească să obţină rezultate bune la şcoală. Între 1729 şi 1737, Adam Smith a studiat la şcoala Burgh din oraşul natal, Kirkcaldy. Aici s-a ocupat de patru materii importante: limba latină, matematica, istoria şi caligrafia. Şcoala aceasta era considerată una dintre cele mai bune aflate în Scoţia în acea perioadă. Smith a intrat la Universitatea din Glasgow la 14 ani, o vârstă normală pentru timpurile respective. Aici studiază filosofia morală sub atenta îndrumare a lui Francis Hutcheson. Acum îşi dezvoltă Adam Smith pasiunea pentru problemele libertăţii, motivaţiei interioare şi influenţei discursului liber. La 17 ani, în 1740, Adam Smith reuşea să obţină bursa Snell care îi permitea să studieze la Colegiul Balliol din cadrul Universităţii Oxford. Adam Smith se decide să plece înainte ca perioada de bursă să îi expire, din cauza mediului puţin propice învăţării. După 6 ani petrecuţi aici, ajunge să afirme că Universitatea din Glasgow este mult superioară Oxfordului. Este adevărat că Universitatea Oxford trecea printr-o perioadă dificilă la momentul respectiv şi se afla într-o etapă decadentă. Cuvintele lui Adam Smith sunt grăitoare: „În această universitate, majoritatea profesorilor a renunţat deja până şi la pretenţia de a preda“. Profesorii nu mai erau capabili să înveţe nimic, pentru că le lipsea capacitatea de a înţelege ce predau. Judecînd spusele sale, putem mentiona că sinceritatea, curajul de a spune ceea ce altii simt frică în a le mentiona, dar și mai mult, spiritul critic, reprezentau unele din însușirile caracteriale de bază ale personalitătii lui Smith.

2. „Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale“

Adam Smith revine în Scoţia după experienţa nefericită de la Oxford, dar nu se întoarce la Glasgow, ci merge direct în capitala Edinburgh, avînd sentimentul de „neîmplinire morală”. Aici, sub patronajul lordului Kames, începe să predea economie şi teologie din 1748. Nu trebuie să ne surprindă prea mult această asociere între materii, pentru că majoritatea profesorilor care predau atunci dispuneau de cunoştinţe reale în domeniul teologic. Adam Smith nu era o excepţie, şi partea teologică s-a făcut simţită deseori în scrierile sale. După 3 ani petrecuţi la Edinburgh, Smith revine la Universitatea sa favorită, aflată la Glasgow. Din 1751 este numit aici profesor de logică, dar, după moartea profesorului de filosofie morală, preia şi atribuţiile acestuia. Această şansă nesperată vreodată de Adam Smith îi deschide drumul unei cariere promiţătoare şi îndelungate. De regulă, dacă nu existau evenimente ieşite din comun, un profesor putea îmbătrâni la catedra unde preda, iar el era un astfel de profesor. La doar 28 de ani, i s-a oferit Catedra de logică a Universitătii din Glasgow, iar curând, după aceea, i s-a dat Catedra de Filozofie morală.Avea, deci, 29 de ani atunci cînd sub egida sa se aflau deja două catedre la Universitatea din Glasgow şi lucrurile nu urmau să se oprească aici. Reprobarea nu pare să fi fost prea severă, de vreme ce în 1758 Smith ajunge decan. Nu încape îndoială că se simtea foarte bine la Glasgow. Seara juca twhist, lua parte la întruniri ale societătilor savante și ducea o viată liniștită. De facto, Smith era o personalitate cu însușiri temperamentale nu prea bine evidentiate, tipul flegmaticului (persoanei calme și meticuloase, ce „abundă” în sentimente durabile și profunde fată de familia și de prietenii săi) fiindu-i caracteristic în majoritatea descrierilor biografice, impulsivitatea, rapiditatea și stările depresive avînd o pondere mult mai mică în cadrul definirii temperamentului acestuia.