Primă Impresie

I. Introducere

Motto: “Nu vei a avea niciodată o a doua şansă pentru a face o primă impresie ”

“Privim pe cineva şi imediat o anume impresie despre caracterul acestuia apare de la sine…

Aceasta capacitate de a înţelege instantaneu ceva din caracterul unei persoane, de a ne forma o concepţie despre cineva ca despre o fiinţă umană, un centru de viaţă şi voinţa care posedă caracteristici particulare ce alcătuiesc o individualitate aparte reprezintă premiza vieţii sociale” (Asch,1946)

Cercetările de psihologie socială au demonstrat (şi experienţa cotidiană confirmă) că:

Suntem capabili să ne formăm o impresie cvasi-totală despre o persoană chiar şi dacă ducem lipsa de informaţii.

De cele mai multe ori nu depunem un efort deosebit şi conştient pentru a ne forma o impresie despre cineva.

Impresiile despre cineva, fineţea şi conţinutul acestora sunt dictate de scopurile interacţiunii.

II. Modalităţi de formare a impresiilor

Există două modalităţi de formare a impresiilor despre ceilalţi:

1. Impresiile despre ceilalţi se pot forma în timpul perceperii şi interacţiunii directe => persoana percepută se află în cîmpul nostru perceptiv (ex:-comunicarea faţă în faţă, convorbirea telefonică).

2. Impresiile se pot forma şi indirect => cînd persoana respectivă nu se află în cîmpul nostru perceptiv. Astfel, formăm impresii despre o altă persoană pe seama:

- unor documente;

- unor produse ale activităţii sale;

- sau discutăm cu o persoana despre o altă persoană.

Sensul pe care-l dau psihologii sociali expresiei “a percepe o persoană” este apropiat de cel al expresiei “a-şi face o impresie despre ea” ….

III. Rolul activ al observatorului

Unul dintre primele modele ale percepţiei => BRUNSWICK (1934) care a studiat în principal modul în care sunt percepute obiectele neanimate. Conform modelului:

• Individul le percepe datorită receptorilor senzoriali. Obiectul perceput este mereu o reprezentare parţială, dar nu neapărat deformată, a unui obiect real.

• Individul nu ia în consideraţie toate informaţiile transmise de acelaşi obiect de fiecare dată pentru că atenţia sa este selectivă şi capacitatea de prelucrare a informaţiilor este limitată.

• Obiectul perceput este întotdeauna o reprezentare parţială, dar nu neapărat deformată a unui obiect real. Acest lucru explica partial faptul ca diferite persoane percep acelaşi obiect în mod diferit.

• Conform modelului, aceste fenomene se amplifică în procesul de percepere a unei persoane; ţinta percepţiei este complexă şi contexul în care se găseşte are un mare impact asupra modului în care este percepută.

EXPERIMENTUL LUI LEEPER (1935)

Leeper a folosit:

- o imagine ambiguă (în care putem vedea fie o femeie tînără, fie o femeie bătrînă)

Plecînd de la imaginea ambiguă a realizat altele două:

=>una reprezintă fără nici o ambiguitate o femeie tînără;

=>una reprezintă fără nici o ambiguitate o femeie bătrînă;

Experimentul se desfăşoară în două etape:

În prima fază: Subiecţii privesc cele 2 imagini clare:

- jumătate privesc imaginea femeii tinere;

- jumătate imaginea femeii bătrîne.

Fiecare subiect descrie imaginea pe care a văzut-o. Apoi, toţi subiecţii privesc imaginea ambiguă şi descriu ce au văzut.

Rezultate: => toţi subiecţii care au privit iniţial imaginea femeii bătrîne continuau s-o vadă în imaginea ambiguă, iar 95% din subiecţii care au privit iniţial imaginea femeii tinere continuau s-o vadă in imaginea ambiguă.

Concluzia : Atît unii cît şi ceilalţi şi-au structurat activ obiectul percepţiei şi chiar mai mult, această structurare a urmat în sensul primelor lor percepţii, dovedind astfel un anumit grad de stabilitate.

Diferenţe dintre perceperea persoanelor şi cea a obiectelor:

Fiske si Taylor (1991) au realizat o listă cu principalele diferenţe:

• o persoană este sensibilă la opiniile celor din jur , ea se poate schimba pentru a produce o impresie cît mai favorabilă celui care o percepe;

• o persoană reprezintă o sursă dinamică de informaţii, ea se schimbă cu timpul în funcţie de circumstanţe mai mult decît se schimbă obiectele;

• o persoană este în acelaşi timp ţinta percepţiilor noastre, dar şi un observator , adică percepţiile sociale sunt reciproce;

• o persoană este mai complexă decît un obiect, ceea ce face percepţia mai dificilă, mai aproximativă şi obligă observatorul să infereze caracteristici care nu sunt direct vizibile;

• o persoana poate manipula perceptiile deoarece poate modifica mediul in functie de dorintele sau obiectivele sale;

IV. Formarea impresiei cu privire la o persoană şi reconcilierea diferitor impresii în legătură cu ea. Solomon Asch

I. Unui grup de subiecţi li s-a prezentat iniţial, o listă ce cuprindea 3 trăsături: INTELIGENT, MUNCITOR, IMPULSIV şi li s-a cerut să-şi formeze o opinie asupra persoanei care le posedă.

II. Aceloraşi subiecţi li s-a prezentat o altă listă ce conţinea alte 3 trăsături: CRITIC, INCĂPĂŢÎNAT, INVIDIOS şi li s-a cerut acelaşi lucru.