Problematica raportului Soma-Psiche în medicina modernă

Cercetarile sistematice asupra medicinei psihosomatice au inceput abia la inceputul secolului al XX-lea , dar astazi, acest domeniu fascinant se bucura de o larga acceptare in randul medicilor si cercetatorilor. Definirea unei boli cu caracter psihosomatic este dificila , acum insa , putem recunoaste numeroase moduri in care starile psihice si affective pot influenta functionarea organismului .

Am considerat acest domeniu ca fiind important , motiv pentru care i-am acordat o atentie deosebita in acest referat dezvoltand ideea problematicii soma-psiche ca domeniu de cunoastere neuropsihofiziologica .

La baza psihosomaticii se afla principiul uniunii corpului cu sufletul . Termenul deriva din cuvintele grecesti psukhẻ ( psihic/suflet ) si soma ( corp ) si denumeste acea ramura a stiintelor umane care se ocupa de relatia dintre procesele psihice si cele fizice la persoanele bolnave fizic .

Psihosomatica se bazeaza , inainte de toate , pe o perspective holistica , in cadrul careia medical ia in considerare imaginea de ansamblu a pacientului , nu doar acuzele sale specifice . In ciuda gradului inalt de specializare din medicna moderna - sau poate tocmai din cauza lui - , un medic are rareori destul timp ca sa reflecteze la starea fizica si psihica completa a unui pacient . Medicina moderna imparte pacientii in mai multe categorii . Pe de o parte sunt oamenii cu asa-numite boli functionale in cadrul carora simptomele ca lipsa poftei de mancare , voma , diareea , crampele , durerile musculare sau un puls excesiv de puternic ( tahicardie ) nu pot fi atribuite unei cauze organice anume . Pe de alta parte , sunt cei cu boli organice si care sufera de afectiuni ca tumorile , diabetul , cancerul sau bolile de inima ori ale sistemului circulator , provocate de procese patologice la nivelul unuia sau mai multor organe vitale ale corpului .

De mai multe decenii medicii considera bolile functionale ca fiind psihosomatice - adica agravate de factori emotionali sau psihici , cum ar fi stresul . Astazi insa , pacientii pot sa consulte un specialist in medicina psihosomatica , un domeniu relativ nou , in cadrul caruia doctorii folosesc o abordare integrate sau holistica pentru a vindeca bolile organismului .

Cand un pacient merge la medic cu o afectiune fizica , specialistii vor examina diferite organe si vor incerca sa explice simptomele prin procesele patologice care au loc in ele .

Specialistul in psihosomatica este un doctor in medicina care poate avea si formatie de psihanalist . El incearca sa detecteze procesele active din subconstientul pacientului si sa evalueze efectul lor asupra cauzei subiacente a bolii .

Subconstientul joaca un rol in toate bolile , iar felul in care se manifesta conduce deopotriva la tulburari fizice si psihice . Cand izbucneste , de pilda , o epidemie de gripa , virusul nu afecteaza niciodata pe toata lumea . Fiecare individ reactioneaza altfel la un virus dat , si reactia sa este guvernata de nivelul sau de rezistenta sau imunitate . Rezistenta la virus , la randul ei , poate sa varieze in functie de starea psihica a pacientului .

Dezvoltarea starii psihice a individului incepe de timpuriu . Experientele noastre senzoriale timpurii , sunt receptate prin intermediul celor cinci simturi , adesea in legatura cu contactul fizic , si aceste experiente ne permit treptat sa formulam ganduri . Ele capata semnificatie simbolica si intra intr-un cerc de imagini : cuvintele si amintirile care formeaza temelia dezvoltarii psihice . Rezultatul este o activitate simbolica foarte personala .

Sigmund Freud ( 1856-1939 ) intemeietorul psihanalizei a folosit termenul “constiinta timpurie” pentru a descrie aceasta unitate a reprezentarilor si atasamentului afectiv . Daca aceasta constiinta timpurie functioneaza bine dezvoltarea psihica va devenii bogata in imagini , cuvinte si vise . Cu alte cuvinte , imaginile asociative vor curge fara effort intre trecut , present si viitor , intre diferite niveluri simbolice si intre simtamintele raportate la fiinta noastra launtrica si cele legate de relatiile cu altii .

Aceste procese corespund unei dezvoltari psihice normale sin e doteaza cu mecanismele necesare pentru a face fata intamplarilor traumatice cu care ne vom confrunta in viata . insa daca aceasta dezvoltare psihica este perturbata intr-un fel sau altul , individual poate fi insufficient de bine dotat ca sa faca fata intamplarilor neplacute ce-l asteapta .