Studiul relațiilor dintre calitatea vieții, rolul suportiv al familiei și simptomele negative al schizofreniei

Introducere

Am ales această temă pentru ca intotdeauna m-au atras suferințele psihice a oamenilor si mai ales cauza apariției lor întotdeauna încercând să înțeleg și să empatizez cu aceste suferințe. Prin aceasta tema mi-am propus sa investighez o suferință foarte discutată dar despre care din nefericire se stiu prea puține lucruri.

Toată lumea a auzit de această boală dar prea puțini o cunosc cu adevarat din cauza informațiilor eronate pe care le auzim prin prisma mass-mediei. De cele mai multe ori acești oameni sunt etichetați greșit si le este refuzată șansa la ajutor si implicit la viață. Întradevăr este mai ușor să previi decât să tratezi această boală.

Definiție: Schizofreniile sunt considerate ca fiind un grup de boli de etiologii diferite, caracterizate clinic prin asocierea unor anumite semne și simptome, nici unul dintre ele specifice bolii, și care trebuie să prezinte un anumit pattern de evoluție și durată o lună după ICD 10, și șase luni după DSM IV.

Ele afectează totalitaea funcțiilor psihice, modifică profund capacitaea de testare a realității și influențează negativ funcționarea socială în toate aspectele ei.

Schizofrenia reprezintă un domeniu în care, deși au fost efectuate multe cercetări clinice au fost făcute puține progrese în ceea ce privește identificarea unor criterii de diagnostic cu validitate și fideliate puțin contestabile

K.Schneider el a diferențiat simptomele de schizofrenie în:

- simptome de prim rang

-sonorizarea gândirii

-halucinații comentative

-halucinații care discută la persoana a treia despre bolnav

-halucinații somatice

-automatism mental (furtul gândirii,ecoul gândirii)

-percepția delirantă

-înstrăinarea acțiunilor

-înstrăinarea sentimentelor

-influențarea gîndirii

-simptome de rangul doi

-alte tulburări de percepție

-perplexitate

-tulburări de dispoziție sau de afectivitate

Pentru creșterea fidelității diagnosticului de schizofrenie sunt utilizate criteriile de diagnostic din cele două sisteme de diagnostic larg acceptate DSM IV și ICD 10 care sunt bazate pe criteriile lui Bleuler și K.Schneider.

Există o infinitate de forme de debut, simptomatologia depinzând de presiunea de presiunea disociativă și de stabilizările temporale permise apărări sau de primele măsuri terapeutice.

Forme de debut acut , care reflectă o destructurare rapidă, bufeu delirant sau tulburare a dispoziției atipică. Forme cu debut insidios, ce durează luni și ani de zile, adesea cu simptome regăsite în alte patologii, expresie a apărărilor care controlează temporar angoasa de fragmentare. Pe lângă aceste forme pot apărea și forme pseudonevrotice cu simptome fobice sau obsesionale care focalizează angoasa și adesea atipice, acuze ipohondre, conversiuni, dismorfofobii care polarizează angoasa pe corp și fără deschidere relațională spre deosebire de o patologie nevrotică. Conduitele adictive care frapează prin stranietatea lor. În asemenea cazuri dependența de obiectul adictiv calmează temporar amenințarea cu fragmentarea dincolo de angoasa de abandon.

Reducerea progresivă a activităților cu retragere socială, întrerupere a școlarității sau a vieții profesionale, investiri ezoretice, conduite stranii, uneori o trecere la act revelează brutal patologia.

Considerații generale în tratamentul schizofreniei

Schizofrenia are mai multe manifestări, nu numai de la o persoană la alta, dar și în ceea ce privește pe același individ în diferite momente de timp având manifestări diferite de la un caz la caz. În plus, pe lîngă sindromul obișnuit care o definește există și alte aspecte ale bolii ce au importanță pentru tratament.

Vulnerabilitate și stres

Depresia și suicidul

Afectarea capacității de integrare

Personalitatea

Comorbiditate:abuzul de alcool și de alte substanțe

Retardarea mentală și schizofrenia

Evoluția bolii și rata de ameliorare