Teorii reprezentative ale dezvoltării

Psihologia dezvoltarii reprezinta studiul modificarilor psihologice care au loc incepand de la nastere și pana in perioada batranetii.

O teorie stiintifica este un set de concepte cu legaturi logice intre ele ce urmarește, sa descrie și sa explice dezvoltarea și să faca predictii referitoare la tipurile de comportament care pot aparea in anumite conditii date. Teoriile organizeaza și explica datele, informațiile adunate prin cercetare. Teoriile se modifica pentru a încorpora noi descoperiri. O teorie are la baza anumite presupoziții, care se pot dovedi sau nu adevarate. Presupozitiile formulate de un teoretician pot fi influentate de cultura din care face parte si de momentul istoric.

I.Teoria psihosexuala. Sigmund Freud.

S. Freud (6 mai 1856 - 23 septembrie 1939) este initiatorul perspectivei psihanalitice, potrivit careia dezvoltarea este modelata de fortele inconstiente ce motiveaza comportamentul uman. Psihanaliza implica utilizarea celor trei tehnici importante: asociatia libera(pacientii sunt incurajati sa se relaxeze și sa isi exprime liber fluxul de gânduri care accede în mintea lor), analiza viselor si interpretarea erorilor de vorbire si a altor evenimente accidentale.

Oricare din aceste tehnici, penetreaza psihicul inconstient al pacientului și dezvaluie ganduri, sentimente și motivatii de care pacientii nu sunt constienti. Din studiile de caz ale pacientilor sai, Freud a elaborat teoria psihicului uman și a personalitatii, o teorie pe care a continuat sa o dezvolte pe tot parcursul vietii. Termenul de psihanaliza se refera atat la tratament cat și la teorie. Freud considera ca oamenii se nasc inzestrati cu pulsiuni biologice care trebuie redirectionate pentru a face posibila viața în societate. Personalitatea este constituita din trei structuri importante: Sinele (id), Eul(ego) și Supraeul(supraego). Sinele este determinat biologic și este partea primitiva a personalitatii. El reprezinta toate pulsiunile instinctuale: sexuale, agresive și cele care interesează satisfacerea nevoilor corporale. El caută să obțina placerea, sa evite durerea. Sinele este irational, impulsiv și nu este afectat de restricțiile sociale. La copiii nou nascuti toate procesele mentale sunt procese ale Sinelui.

Pe masura ce copilul se dezvolta si incearca sa se adapteze cerințelor lumii exterioare, Eul(ego) iese la suprafața. El opereaza după principiul realitații, gratificarea nevoilor sunt amanate pana la momentul și locul oportun. De exemplu, copilul invata ca foamea va fi satisfacuta numai atunci când cineva este disponibil sa-i prepare hrana. Eul nu este interesat doar de ceea ce este „rau” sau „bun”, ci doar ia in considerare constrangerile și restrictiile lumii exterioare. Eul este numit și „executorul” sau „organizatorul” personalitatii, el încearca sa greveze echilibru dintre realitatile lumii exterioare și pulsiunile irationale ale Sinelui. Supraeul, cea de-a treia parte a personalitatii apare intre 4 ani și 6 ani si reprezinta cadrul intern al individului a ceea ce este „drept” și „nedrept” așa cum sunt ele reprezentate de sancțiunile și inhibitiile morale existente în cultura respectiva. Orice violare a standardelor inalte, deseori nerealiste, are ca rezultat sentimentul de vinovatie și anxietatea. Eul joaca rolul de mediator între pulsiunile Sinelui și pretentiile Supraeului.

Teoria lui S. Freud de dezvoltare a copilului este de fapt o teorie a formarii personalitatii. Personalitatea se formează prin intermediul conflictelor inconstiente din copilarie, intre impulsurile innascute ale Sineului și cerintele vietii civilizate. Aceste conflicte survin într-o succesiune invariabila de cinci stadii ale dezvoltarii psihosexuale, in care placerea senzuala se muta de la o zona a corpului la alta, de la gura la anus și apoi la organele genitale. In fiecare stadiu, comportamentul care constituie principala sursa a gratificarii (sau a frustrarii) se schimba de la hranire la excretie și, in cele de urma la activitatea sexuala. Primele trei stadii, cele din primii cativa ani de viata sunt cruciale pentru dezvoltarea personalitatii. Potrivit lui S. Freud, daca primesc prea multa sau prea putina gratificare în oricare din aceste stadii, copiii sunt supusi riscului fixatiei o oprire a dezvoltarii, care poate deveni vizibila în personalitatea adulta.