Terapie și consiliere familială - abordări terapeutice

Consilierea ca educatie sau orientare este un fenomen aparut ca rezultat al revolutiei industriale din secolul al xx-lea cand se simtea nevoia formarii unor noi abilitati pentru a face fata cerintelor de pe piata muncii.

Consilierea reprezinta utilizarea intr-o maniera abila si principala a relatiei dintre consilier si client in scopul de a sustine si favoriza cunoasterea de sine, autoacceptarea, maturizarea si dezvoltarea resurselor profesionale.

Consilierea consta din ansamblul actiunilor pe care consilierul le inteprinde in scopul de a-l ajuta pe client sa se angajeze in activitati care il vor conduce la rezolvarea problemelor sale.

Consilierul va avea ca obiectiv sustinerea clientului in gasirea modalitatilor de gestionare a fortelor din campul social care ii faciliteaza dezvoltarea. Consilierul trebuie sa ia in considerare etapa de dezvoltare in care se afla clientul si specificul acesteia .

Asociaţia britanică de consiliere defineşte conceptul de consiliere ca fiind “faptul când o persoană, care ocupă cu regularitate sau temporar funcţia de consilier, oferă şi acceptă explicit să acorde timp, atenţie şi respect altei sau altor persoane, care vor fi temporar în rolul de client . Sarcina este de a da clientului o posibilitate să exploreze, descopere şi clarifice modurile de trai cu resurse mai multe şi o bunăstare mai mare. Obţinerea abilităţii de a aştepta, specifica, de a confrunta, de a pune întrebări, de a reflecta sentimente şi idei, de a rezolva probleme şi a planifica acţiuni nu este un lucru simplu, ci necesită ani de practică.

Consilierii eficienţi trebuie să deţină următoarele calităţi :

– Empatia sau înţelegerea, efortul de a vedea lumea prin ochii celuilalt.

– Respectul, capacitatea da a răspunde în aşa fel încât se transmite încrederea în abilitatea celuilalt de a rezolva problema.

– Concreteţea sau specificitatea, astfel încât cel consiliat poate fi făcut să reducă confuzia în legătură cu ceea ce semnifică.

– Autocunoaşterea şi auto-acceptarea.

– Congruenţa, astfel încât cuvintele pe care le folosim se potrivesc cu limbajul non-verbal.

– Autenticitatea, în relaţie cu ceilalţi.

– Promptitudinea, să te ocupi de ceea ce se întâmplă în acest moment, al şedinţei de consiliere, ca de un eşantion a ceea ce se întâmplă de obicei în viaţa de toate zilele a persoanei respective.

Unele dintre cele mai importante abordari, terapii folsite in consiliere sunt:

A. Abordarea Psiho – Educaţională

Astăzi, un număr tot mai mare de specialişti se ocupă de punerea la punct a unor strategii psihologice care să contribuie la ceea ce se numeşte calitatea vieţii. Se pun la punct tot mai multe programe în care accentul se transferă de la psihoterapie la consiliere psihologică.

Lavson ( 1984) arată ca acesta orientare este ilustrată de un vechi proverb chinez: “ Dacă dai unui om un peşte îi asiguri o masă, dacă îl înveţi să pescuiască el va putea să-şi procure hrana pentru tot restul vieţii.” Aceasta reprezintă esenţa programelor care presupun învăţarea unei deprinderi de a face faţă problemelor vieţii. Aceste deprinderi îi ajută pe oameni să-şi conducă propria viaţă şi să-i ajute pe ceilalţi mai eficient.

În accepţiunea acestei orientări deprinderea psihologică este definită ca o capacitate, o competenţă necesară pentru o existenţă eficientă. Aceste deprinderi sunt modalităţile comportamentale operaţionale repetabile, antrenabile, producând un număr determinat de efecte previzibile.

Kaye (1979) extindea termenul de deprindere psihologică de la sfera personalităţii, afirmând că într-o anumită măsură noi învăţăm diferite deprinderi de a ne comporta corespunzător cu diferite persoane pentru a face faţă anumitor situaţii pe care le întâlnim. a însuşi o deprindere nouă implică însuşirea unor subsisteme care, organizate ierarhic, formează o deprindere de viaţă.

În ceea ce priveşte aplicarea acestor principii teoretice în asistarea copiilor cu părinţi alcoolici, trebuie formulat un program de activităţi – jocuri, activităţi sportive, de relaxare, ce au ca scop dezvoltare ala copil a unor competenţe sociale, cognitive, motorii. Aceste activităţi trebuie să fie compensatorii pentru handicapul pe care medul familial îl creează.

B. Abordarea Psiho - Terapeutică

În ceea ce priveşte rolul asistentului social în cadrul acestei abordări se poate spune că acesta poate fi iniţiatorul şedinţelor de terapie individuală şi de grup.

Cea mai des utilizată modalitate de consiliere în cazul copiilor cu părinţi alcoolici este psihoterapia non-directivă.

Această şcoală s-a dezvoltat începând cu anii 1940, ca o puternică reacţie faţă de psihanaliză. Rogers a negat ideile lui Freud cu privire la primatul instinctelor iraţionale asupra comportamentului uman, cât şi rolul dominant al psihoterapeutului în calitate de interpret şi conducător al procesului de psihoterapie.