Tulburările afective

Aspecte psihologice generale

Afectivitatea reprezinta ansamblul de reactii psihice ale individului in fata unor situatii ocazionale ale vietii, fie ca urmare a unor contacte cu lumea externa, fie cauzate de unele modificari interne ale persoanei.

In cadrul proceselor afective regasim urmatoarele tipuri:

- Afectele, stari psihice de scurta durata, immediate, ce nu pot fi analizatesi care caracterizeaza sensul unei reactii. Dupa H. Pieron, ele pot fi de trei feluri: interesate (cu reactie de atentie si explorare), agreabile sau placate (cu reactie de expansiune si cautare) si dezagreabile sau dureroase (cu reactie de retragere si fuga).

- Emotiile, ansamblul de fenomene psihice si fiziologice care caracterizeaza o reactie intr-o situatie data. Ele pot fi: emotia soc, emotia placer, emotia grija, emotia teama, emotia manie.

- Sentimentele, ce se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte: sunt diferit nuantate de contextul psihologic, sunt stari reactionale care raspund unor situatii pur psihice intim legate de continutul gandirii, evocari reprezentative, sunt motivate, durabile in timp. Sentimentele cuprind o gama extreme de larga de stari afective, cum ar fi: orgoliul, triumful, gelozia, timiditatea, ura, mila, invidia, admiratia, respectul.

- Dispozitia afectiva, rezultanta reactiilor afective elemenetare, orientarea acestora, atmosfera interioara si atitudinea individului. Ea reprezinta “tonul afectiv” al unei personae intr-un anumit moment si se poate manifesta prin: euforie, tristete, indiferenta, neliniste etc.

- Pasiunea, polarizarea afectiva pe un sentiment bine determinat care invadeaza si domina viata psihica si activitatea individului aproape in totalitate, reorganizandu-i viata constienta intr-un anumit sens, pentru un timp foarte lung.

Psihopatologia afectiviatii

Tulburarile vietii afective sunt deosebit de variate si multiple. Ele pot fi inregistrate ca “ reactii” care constituie “raspunsul emotional- afectiv al unui individ la evenimentele vietii traite”, avand o cauza exogena, sau dimpotriva pot aparea spontan, legate de o anumita dipozitie constitutionala de factura endogena. O caracteristica ale acestor tulburari este dinamica lor clinica, vazuta ca o modalitate de manifestare prin “variatii periodice” ale starilor de dispozitie afectiva.

Tulburarile emotional afective sunt caracterizate prin doua mari grupe de manifestari:

- Tulburari caracterizate prin cresterea patologica a tonusului afectiv, manfestate prin stari de euforie, crize de excitatie maniacal, logoree, agitatie psihomotoare;

- Tulburari careacterizate prin scaderea patologica a tonusului afectiv, manifestate prin dispozitie trista, depresivitate, plans, insomnii, inactivitate, restrangerea campului de interese si al comunicarii, idei delirante, de suicid, tentative de suicid.

Etiologia tulburarilor afective

1. Privarea materna: psihanalistii au sugerat ca in copilarie privarea de afectiune materna prin separare sau pierdere predispune mai tarziu, la depresie. Indiferent de natura pierderii, persoana deprimata reactioneaza intens deoarece situatia actuala readuce in prim plan temerile unei pierderi timpurii care a aparut in perioada copilariei.

2. Relatiile cu parintii: parintii pot fi hiperprotectivi sau nepasatori.

3. Evenimente de viata stresante: pierderea unui parinte inainte de varsta de 11 ani este evenimentul cel mai des asociat cu dezvoltarea ulterioara a depresiei.

In ceea ce priveste teoria comportamentala, teoreticienii invatarii sustin ca absenta intaririi joaca un rol important in depresie. Inactivitatea si lipsa de interes a persoanei deprimate si sentimentele de tristete se datoreaza unei rate scazute a intaririi pozitive si/sau unei rate ridicate de experiente neplacute. In prezent, teoriile cognitive ale depresiei se concentreaza nu numai asupra a ceea ce fac oamenii, dar si asupra modului in care se vad pe sine si lumea. Persoanele depresive se asteapta mai degraba la esec, au ganduri negative asupra propriei persoane, despre experientele prezente si despre viitor, scaderea respectului de sine. Persoanele care atribuie evenimentele negative unor cauze interne, stabile in timp si care afecteaza multe domenii din viata lor sunt mai predispuse la depresie.

4. Tratament - In tratarea tulburarilor depresive majore, psihoterapia in asociere cu tratamentul medicamentos cu antidepresive este mai eficienta decat oricare din aceste tratamente aplicate izolat.

Semne ale depresiei

- Tristete continua, teama puternica, neliniste, sentiment de desertaciune;

- Lipsa de speranta, pesimism, absenta proiectelor de viitor;

- Sentimente de vinovatie, parere de sine proasta, neajutorare;

- Pierderea placerii si interesului pentru activitati ce il bucurau anterior, inclusiv pentru viata sexuala;

- Insomnie sau dimpotriva somnolenta permanenta, trezirea matinala cu sentimentul de teama si stupoare; imbunatatire usoara a dispozitiei spre seara;

- Pierderea apetitului si scaderea in greutate;

- Fatigabilitate, senzatia de lentoare;

- Ganduri despre moarte, sinucidere si chiar tentative de suicid;

- Neastampar, neliniste, iritabilitate;

- Dificultati de concentrare, memorare si in luarea deciziilor