Analiza Tranzacțională

A fost fondată în anii ’50 de Eric Berne. În primul rând, AT este o teorie a

personalităţii. În al 2-lea rând, AT este o teorie a comunicării umane. Ea creează

tehnici şi instrumente care pot ameliora capacitatea de comunicare intra şi interumană.

Corectând unele deficienţe psihice şi comportamentale, ea măreşte capacitatea de

convieţuire şi comunicare în cuplu şi în grup.

Filozofia AT. Asumţiile pe care se sprijină AT sunt:

- Oamenii sunt OK.

- Oricine are capacitata de a gândi.

- Oamenii îşi pot decide destinul, iar aceste decizii pot fi schimbate.

Postulatul fundamental este acela că NOI doi, adică TU şi EU, avem valoare,

importanţă, demintate, ca fiinţe umane. Toţi ceilalţi, de asemenea.

Conceptele cheie ale AT: stările eului (Părinte, Adult, Copil), tranzacţia,

stroke-ul, poziţiile de viaţă, scenariile de viaţă etc.

Analiza Tranzacţională cuprinde:

- Analiza structurală sau a stărilor eului, care permite a se înţelege în care stare a

sinelui funcţionează o persoană.

- Analiza tranzacţiilor, care aprofundează ceea ce se întâmplă în schimburile

comunicative interpersonale.

- Analiza poziţiei vieţii, adică modele folosite de persoane, mai mult sau mai puţin

conştient, în înfruntarea existenţei.

- Analiza jocurilor, care permite înţelegerea şi descurcarea unor serii de situaţii

tipice într-un mod eficace.

1. STĂRILE EULUI

Chiar şi în cele mai banale experienţe de viaţă fie în raport cu circumstanţele

(în care ne găsim la un moment dat), fie în raport cu actele pe care le îndeplinim, nu

avem aceeaşi stare de spirit, iar comportamentul nostru este mereu diferit. Practic,

interlocutorii mei nu întâlnesc, în mine, exact acelaşi individ. Vocile noastre sunt de

exemplu cu totul altele atunci când facem o declaraţie iubitei, decât atunci când dăm

un ordin subalternului. Fizionomia şi mimica este alta atunci când oferim un cadou,

decât atunci când aducem injurii cuiva. În momente şi situaţii diferite, individul se

poate afla în stări ale eului diferite.

O stare a eului este un ansamblu coerent de sentimente, gânduri,

comportamente care devine maniera noastră concretă de a exprima un anumit aspect

al personalităţii noastre, la un moment dat, într-un context dat.

Modelul PAC al lui Eric Berne postulează că personalitatea umană este

structurată pe 3 nivele şi 3 stări fundamentale ale eului: Părinte, Adult şi Copil.

Copilul este sediul simţirii, Adultul este sediul gândirii, Părintele este sediul

ethosului, al normelor sociale. Fiecare stare a eului funcţionează independent de

celelalte.

În fiecare fiinţă umană normală trăieşte un Părinte, un Adult şi un Copil.

Individul trece, periodic şi independent de vârstă, prin fiecare dintre cele 3 stări ale

eului său. Trecerea de la o stare la alta aduce modificări semnificative şi observabile

în modul de a gândi, a simţi şi a se comporta. O stare sau alta poate fi predominantă,

adecvată sau inadecvată de la o persoană / situaţie la alta, fapt ce influenţează succesul

sau eşecul comunicării. Într-un act de comunicare, diferitele stări ale eului pot fi

activate alternativ în funcţie de situaţie şi în raport cu starea eului în care se

poziţionează partenerul.

1. 1. Starea Parentală

Principiile de viaţă, valorile culturale şi normel de conduită încorporate în

conştiinţa morală a individului fac substanţa acestei stări. Părintele poate fi cel care

critică, domină, judecă, ordonă, protejază, îngrijeşte, orientează, mângâie etc.

respectând principii morale, valori culturale şi norme sociale.

În raport cu ceilalţi, starea eului Părinte poate îmbrăca 2 forme: Părinte

Normativ (PN) şi Părinte Grijuliu (PG).

Părintele Normativ:

- Este starea celui care dirijează, evaluează, ordonă, sancţionează, permite sau

interzice. Ea se raportează la normele comportamentale, la lege, la morală, la

principii şi la sisteme de valori.

- Cuvinte folosite: trebuie, este necesar, totdeauna, niciodată etc. Ele sunt

pronunţate cu autoritate, indignare, mânie şi fermitate.

Părintele Grijuliu:

- Este starea eului în care ne străduim să ocrotim, să ajutăm, să suţinem, să arătăm

sensibilitate şi atenţie faţă de ceilalţi. Încurajăm. Reconfortăm. Îngrijim.

Mângâiem. Compătimim.