Metode de învățământ eficiente pentru elevii cu CES din școlile de masă

Motto:

„ în livadă ne place să avem copaci care rodesc mai devreme sau mai târziu [...] toate aceste roade sunt bune, nici unul nu este de aruncat. De ce să nu acceptăm în școli, minți mai agere sau mai încete? De ce nu i-am ajuta? Pierdem timp dar câștigăm satisfacție și respect... ”

Comenius

Este cunoscut faptul că fiecare elev are propriile sale capacități intelectuale, diferite de cele ale altor colegi, că fiecare are stilul său propriu de a învăța și fiecare are nevoile sale în privința asimilării de informații.

Metodele de învățământ sunt căi prin care cadrul didactic transmite elevilor cunoștințe și le formează priceperi și deprinderi. Alegerea lor nu se face la întâmplare. Cadrul didactic trebuie să aleagă dintre metodele de învățare pe cele care îl ajută la realizarea unui învățământ de calitate, în raport cu scopul și obiectivele activității didactice, conținutul lecției și particularitățile elevilor (vârsta, nivelul dezvoltării psihice, tipul și gradul deficiențelor/ tulburărilor) etc.

În activitățile didactice destinate elevilor cu CES, dintre metodele tradiționale, se pot folosi:

Metodele expozitive, (povestirea, expunerea, explicația, descrierea) dar trebuie respectate anumite cerințe:

- să se folosească un limbaj adecvat, corespunzător nivelului comunicării verbale;

- prezentarea să fie clară, precisă, concisă;

- ideile să fie sistematizate;

- să se recurgă la procedee și materiale intuitive;

- să se antreneze elevii prin întrebări de control pentru a verifica nivelul înțelegerii conținuturilor de către aceștia și pentru a interveni cu noi explicații atunci când se impune acest lucru.

Pentru elevii cu deficiențe mintale utilizarea povestirii ca metodă didactică trebuie să fie însoțită de suporturi ilustrativ - sugestive sau imagini filmate, deoarece se captează mai ușor atenția și este facilitată implicarea afectiv-motivațională a elevilor în secvențele lecției.

Metoda demonstrației ajută elevii cu dizabilități să înțeleagă elementele de bază ale unui fenomen sau proces . Alături de metoda demonstrației, exercițiul constituie o metodă cu o largă aplicabilitate în educația specială, mai ales în activitățile de consolidare a cunoștințelor și de antrenare a deprinderilor.

Pentru transmiterea cunoștințelor, cea mai convenabilă, eficientă și antrenantă metodă s-a dovedit fiind jocul. Mișcarea, întrecerea, surpriza, regulile, sarcinile jocului creează stări emoționale, întreține interesul pe tot parcursul activității.

În alegerea jocurilor, vom ține cont de vârsta copilului, deoarece dacă alegem un joc prea complicat pentru el, riscăm să îl descurajăm.

Întotdeauna se vor căuta modalități de a recompensa reușitele copilului, fie printr-un sistem de premii (îi oferim ceea ce știm că-i place), fie prin laude și încurajări.

La Abecedar, pentru învățarea literelor alfabetului, jocurile didactice ajută atât la fixarea, cât și la etalarea cunoștințelor dobândite etapă cu etapă.

De exemplu, în cadrul jocului „La magazinul de litere”, copiii „cumpără” litere și a formează cuvinte. Fiecare elev poate efectua cumpărături pentru două cuvinte, în funcție de jetoanele primite. Vânzătorul, ,,profesorul”, reține pe cele care nu se potrivesc. Încurajează o altă căutare. Elevul cumpărător se corectează și alege alte litere, cele potrivite. Este felicitat și invitat să mai vină ,,la cumpărături ”. Compune apoi pe banca lui cuvântul dat orientându-se după jetonul pe care îl are. Este încurajat cu aplauze.

Pentru corectarea tulburărilor lexicografice se folosesc jocuri orale:

Jocul cuvintelor. Copilul este încurajat să gasească cât mai multe cuvinte care să înceapă cu aceeași literă. O altă variantă este să gasească cuvinte care încep cu aceeași silabă și, desigur, putem să ne folosim imaginația pentru a inventa alte criterii, ne putem folosi de premii simbolice pe care să le acordăm copilului când identifică un anumit număr de cuvinte, etc.

Clase de obiecte. Se desemnează o categorie de obiecte: fructe, legume, orașe, animale, flori, etc. iar copilul trebuie să găsească cât mai multe obiecte aparținând clasei respective.

Cuvinte opuse. Rostim un cuvânt, iar copilul trebuie să găsească un alt cuvânt care să însemne opusul celui spus de noi (frumos-urât, bogat-sărac, etc). La fel putem proceda și pentru cuvintele sinonime.

Pământ, apă, cer. De fiecare dată când copilul aude unul dintre cuvintele: pământ, apă sau cer, el trebuie să găsească numele unui animal care trăiește în mediul respectiv.

Alcătuirea unor propoziții cu sens. Copilul primește unul sau mai multe cuvinte, cu ajutorul cărora alcătuiește propoziții cu sens. În același fel, poate primi sarcina de a alcătui o povestire.