Metode și Condiții de Cultivare

METODE SI CONDITII DE CULTIVARE

A CREATIVITATII ELEVILOR

Creativitatea apare ca activitate conjugata a tuturor functiilor psihice ale persoanei, intelectuale, afective, volitive, constiente si inconstiente, native si dobândite, de ordin biologic, psihofiziologic si social, implicate în producerea noului si originalului.

Irving Taylor (1959), cercetator în domeniul psihologiei sociale a analizat peste o suta de definitii ale creativitatii si a evidentiat cinci nivele de creativitate. El a sugerat ca variatia creativitatii se produce în adâncime si amploare mai degraba decât ca tip. Astfel, ar fi eronat sa facem deosebiri (din punct de vedere psihologic) între creatia stiintifica si cea artistica, deoarece creativitatea implica o abordare a problemei sub aspect mai mult fundamental, decât cel accidental.

Primul nivel îl constituie creatia expresiva ce poate fi exemplificata si de desenele spontane ale elevilor. Este vorba de forma fundamentala a creativitatii, prima treapta absolut necesara pentru aparitia mai târziu a unor nivele superioare. Ea implica o expresie independenta în care îndemânarea, originalitatea si calitatea produsului nu sunt importante. Acest aspect poate fi urmarit mai ales în testele de cunoastere ale copilului din perioada preabecedara, când elevilor li se cere foarte des sa deseneze sau sa modeleze diverse aspecte cotidiene sau apropiate preocuparilor lor. La nivelul urmator al creatiei productive exista o tendinta de a restrânge si a controla jocul liber al imaginatiei, de a îmbunatati tehnica de executie astfel încât produsele sa nu fie cu totul diferite de acelea ale celorlalti oameni. La nivelul creatiei inventive, inventia si descoperirea sunt caracteristicile cele mai importante care implica flexibilitatea în perceperea unor relatii noi si neobisnuite între partile care înainte erau separate. Creatia inovatoare este nivelul care se întâlneste la putini subiecti si care înseamna o modificare semnificativa a fundamentelor si principiilor care stau la baza unui întreg domeniu de arta sau stiinta. Forma cea mai înalta a puterii creatoare este creativitatea emergentiva, în care un principiu total, nou sau o ipoteza noua emerge la nivelul cel mai profund sau abstract. Climatul de creativitate este mult mai dificil de realizat decât climatul obisnuit de studiu sau transmiterea informatiei din învatamântul traditional, ceea ce presupune prevederea de situatii apte sa stimuleze curiozitate, spirit de investigatie si de cautare a unor solutii originale.

Dezvoltarea creativitatii presupune stimularea la elevi a curajului de a emite ipoteze chiar hazardate, dar nu absurde, capacitatea de a aprecia în ce masura este plauzibila o anumita ipoteza de a elabora o strategie de lucru si de a nu astepta de-a gata o solutie. Accentul se pune în special pe învatarea în ritm propriu si prin efort personal si mai ales pe învatarea prin descoperire.

A dezvolta capacitatile creative ale gândirii, înseamna a cultiva flexibilitatea, abilitatea de a gândi abstract, originalitatea, fluiditatea expunerii ideilor, capacitatea de a stabili asemanari si deosebiri, disponibilitatile de elaborare, organizare, reordonare.

A. Rosca considera ca în acest lant veriga centrala este flexibilitatea gândirii, calitate care depinde de modul în care inteligenta a fost solicitata si cultivata în directia rezolvarii problemelor prin dezvoltarea initiativei, independentei, originalitatii, capacitatii de investigare.

Ca cerinta a unei învatari de tip creativ este problematizarea intensiva si sistematica, crearea unei motivatii superioare care sa propulseze activitatea intelectuala a elevului, sa îi anime curiozitatea, sa caute situatii pline de tensiune intelectuala. Elevul fiind stimulat si dirijat în asa fel încât efortul sau intelectual în procesul învatarii sa depaseasca un anumit set format , sa întrevada posibilitatea de rezolvare mai interesanta, mai atractiva, mai eficienta, va ajunge la eliberarea de stilul habitual, la abordarile stilului creator de învatare.

Astfel:

- învatatorul trebuie sa insufle elevilor – prin modul de prezentare a informatiilor, prin stilul sau de gândire, prin specificul solicitarilor formulate de elevi – o atitudine si un stil de gândire creator, liber, independent;

- stimularea, orientarea si incitarea gândirii elevilor, spre nou, spre neexplorat;

- asigurarea unei atmosfere permisive care sa ofere elevilor un climat optim pentru manifestarea libera, spontana, fara frica de a gresi, de a primi sanctiune, apreciere critica, imediata, crearea unei atmosfere de explorare independenta, încrezatoare si netulburata;

- directionarea potentialului creativ al elevilor spre acele zone în care ei au sansele cele mai mari de manifestare eficienta, de realizare efectiva;

- cultivarea încrederii în sine, încurajarea efortului creator al elevilor înca de la primele lor manifestari;

- activismul permanent al gândirii, care nu poate fi un stil obositor, ci un efort intelectual care produce satisfactie, contribuie la cultivarea spiritului de initiativa, la formarea abilitatii de a aborda problemele întreprinzator si dinamic;

- cultivarea unei atitudini specifice fata de risc: oamenii devin anxiosi si nesiguri în fata noului, în timp ce în creatie, riscul temporar, dezordinea si ambiguitatea creaza tensiuni intelectuale;

Reunind toate aceste aspecte necesare dezvoltarii creativitatii, observam ca aceasta apare ca o necesitate sociala, fiind esentiala progresului cunoasterii în sensul ei activ de transfigurare a lumii în toate domeniile de activitate.

Dupa J. P. Guilfort, creativitatea este „o structura (pattern) de trasaturi caracteristice ale persoanei creative”.

Învatând creativ, devenim creativi.

Aplicând metodele si tehnicile de învatare creativa, asimilarea noilor structuri cognitive nu va fi foarte costisitoare si va deveni o „reala” placere. Ne ajuta sa fim creativi nazuinta spre necunoscut, spre rezolvarea enigmelor, încercarea de a afla ce se întâmpla dincolo de aparente. O structura de tehnici de învatare se poate baza pe elaborarea unor scheme grafice pentru ordonarea ideilor, dar si pentru reactualizarea cunostintelor mai ales în cazul unei bune memorii vizuale. Unle idei pot fi reprezentate si sub forma unor desene.

La limba si literatura româna, elevii învata sa fie creativi rin intermediul jocurilor de cuvinte pe care le putem organiza sub forma unor concursuri cum ar fi: crearea unor propozitii în care toate cuvintele sa înceapa cu aceeasi litera, gasirea cât mai multor expresii deosebite prin jocul unor cuvinte. Foarte interesante si atractive sunt compunerile gramaticale, compunerile libere, cu început sau sfârsit dat.

Elevii îsi manifesta latura creatoare prin sensibilitatea cu care povestesc, recita, dobândind anumite capacitati actoricesti. Compunerile sunt o poarta larg deschisa în manifestarea gândirii creatoare. Capacitatea de a gândi si elebora o compunere, modul de expunere al ideilor, structura si latura stilistica si semantica a acesteia pot incumba capacitatea deosebita a unui elev, talentul scolarului mic care reda fictiunea si realitatea în maniera artistica. Pentru manifestarea propice a predispozitiilor creatoare trebuie sa se realizeze un mediu corespunzator, iar învatatorul sa fie cel care „regizeaza” totul din umbra, elevul devenind formator al propriei sale formari.