Perioada antepreșcolară (prima copilărie 1 - 3 ani)

Se spune mereu ca inceputul e mai greu, iar in cazul de fata inceputul ar fi primul an din viata bebelusului, cand grijile fata de noul nascut sunt foarte mari, parintii (mai ales cei care se afla la primul copil) sunt si ei incepatori in acest domeniu si sunt sa trebuie sa invete pe parcurs si mai ales sa se adapteze in mers. In ajutorul lor si nu numai, continuam sa prezentam date despre aceasta etapa de varsta. Stim ca informatiile sunt vitale si ne pot ajuta foarte mult, de aceea va oferim informatii.

In perioada anteprescolara copilul traieste foarte multe experiente noi si trece prin multe transformari. Se traieste o noua experienta de viata prin integrarea copilului in interrrelatiile grupului familial, si incepe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul, si stilul de viata al familiei, modul de organizare si functionalitatea ei. In acelasi timp se consolideaza autonomia, se perfectioneaza deplasarea si se nuanteaza comunicarea verbala ceea ce stimuleaza dezvoltarea intregii activitati psihice.

CARACTERISTICI BIO-PSIHICE GENERALE

In mod normal in perioada de la 1 la 3 ani copilul este relativ adaptat la mediul sau imediat, dar are dificultati cand este vorba de mediul social. Totusi se realizeaza unele progrese prin umanizarea trebuintelor, a intentiilor, a atitudinilor si a conduitelor de baza. Din aceasta perspectiva unii autori considera ca pana la 3 ani omul achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata.Avand in vedere intreaga dezvoltare a primei copilarii se pot desprinde trei subperioade. Prima subprioada (de la 12 la 18 luni) se refera la consolidarea mersului si concomitent o mai buna percepere a mediului inconjurator. Copilul este acum deosebit de nestatornic si instabil, atras de tot ceea ce se vede si este stimulat de cerinte exterioare, de fapt il determina sa investigheze toate colturile casei.A doua subperioada (intre 18 si 28 luni) se caracterizeaza, mai ales printr-o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale si o adaptare mai complexa la diferite situatii de viata. Acum deplasarea devine mai putin nervoasa si mai subordonata finalizarii unor intentii. Pe linia vorbirii se realizeaza o pronuntie corecta a sunetelor si se produc diferentieri intre ele. Spre sfarsitul etapei copilul redevine deseori nervos.A treia subperioada (dupa 2 ani jumatate) se dezvolta intelegerea fara de cuvintele adultilor si devine sensibil fata de cei din jur, inclusiv fata de partenerul de joaca.

Nu trebuie uitat de precizat faptul ca, in aceasta perioada inca se mentine intens ritmul cresterii, dar este loc de o oarecare incetinire spre finalul perioadei. Caracteristic este faptul ca unele segmente ale corpului au ritmuri de crestere inegale ceea ce modifica infatisarea corpului, dar toate acestea sunt firesti tinand cont de toate transformarile prin care trece copilul. Sub aspectul general fizic, copilul capata o infatisare generala tot mai proportionala si placuta.

Dezvoltarea sistemului nervos continua de asemenea intens. Astfel creierul devine asemanator cu cel al adultului in ceea ce priveste circumvolutiunile si sciziunile respective. Greutatea creierului la 1 an este de aproximativ 980gr.si ajunge la 3 ani la circa 1.100gr.

O dezvoltarea accentuata o cunosc miscarile incepand cu cele legate de mers si terminand cu cele ale motricitatii fine. Copilul poate face mici constructii din cuburi si trage linii verticale, face mici constructii verticale. La 2 ani si 6 luni poate insira margele mari, rasfoieste paginile unei carti colorate, coloreaza suprafata unei foi de hartie, stie a utiliza manerul usii, butoanele aparatului de radio, etc. La 3 ani poate turna apa dintr-o cana in alta, poate taia hartie cu foarfecele, poate da cu piciorul intr-o mingie, poate merge pe tricicleta. Copilul descopera potentialitatea mare a mainii si importanta miscarii pentru cunoasterea celor din jur. Imitatia are un rol de seama in invatare (imita citirea ziarului, a fumatului, etc). Totusi membrele inferioare sunt scurte ceea ce nu asigura un echilibru prea bun in mers si din acestea motive dependenta de adult ramane inca mare. Prin incurajarea copilului de a efectua cat mai multe miscari si deplasari se formeaza increderea in sine, capata curaj si se dezvolta autonomia personala.