Rolul recompensei în învățare

REZUMAT

Acest proiect are ca tema “Invatarea ca obiect al cunoasterii”; in prima parte am abordat marile curente care au studiat invatarea din multiple perspective (ex: Abordarea traditionala - Teoria invatarii prin asociatie (teoria contiguitatii), ; Abordarea contemporana - Teoriile cognitiv -sociale ale invatarii. Teoria fenomenologica, Teoria cognitiva etc.). Dintre toate aceste teme am ales ca obiect al cercetarii invatarea prin conditionare operanta. S-a realizat pe un numar de 40 de participanti cu varste cuprinse intre 6 si 9 ani, repartizati in doua grupuri. Primul grup format din 20 de subiecti a fost recompensat pozitiv prin stimulari verbale (ex : Bravo !, Foarte bine !, Excelent !), in timp ce al doilea grup a primit consideratii depreciative ( ex : Doar atat !?!, Mai incearca, poate iti aduci aminte !). Rezultatele inregistrate in urma interpretarii statistice au demonstrat influentele semnificative ale recompensei in invatare.

Evolutia invatarii in general

Vom incepe povestea invatarii din momentul in care animalul suporta modificarea prin anumite experiente si nu prin simpla crestere interna ,in asa fel incat sa raspunda la aceeasi situatie externa intr-un mod diferit de cel care a raspuns inainte de aceste experiente si isi mentine aceasta modificare intr-un mod diferit si pentru un timp mai lung decat cel care ar putea fi explicat prin adaptare sau oboseala sau schimbari de excitabilitate. Aceasta invatare a aparut foarte devreme in istoria animalelor.Ramele studiate de Yerkes au invatat ,ca rezultat al unui soc electric dat in momentul manifestarii tendintei originare de a cauta intunericul ,sa se indrepte spre lumina .Procesul implicat in aceste acte de invatare este evident un proces de selectie .

Acest mod de invatare se intalneste si la om. Cand invatam sa conducem o minge de golf sau sa jucam tenis sau billiard, cand invatam sa indicam pretul ceaiului gustand-ul ,sau sa reproducem cu vocea exact o anumita nota, in principal nu invatam in virtutea unor idei care ne sunt explicate ,sau prin inferentele pe care le deducem.Invatam prin selectarea treptata a actului sau a judecatii corespunzatoare si a asociatiei sale cu circumstantele sau situatia care o cere, in acelasi mod in care procedeaza si animalele.

Invatare – Act de cunoastere

Invatarea presupune ,in general ,orice achizitie noua ,care se manifesta ca o schimbare in sfera comportamentala ,ca rezultat al exersarii; ea are menirea de a asigura adaptarea organismului la mediu. Au fost elaborate numeroase teorii ale invatarii. Vom retine doar doua mai semnificative: invatare simpla, de tip conditionat si invatarea complexa, cognitiva ,constienta .Invatarea simpla se realizeaza fie pe baza mecanismelor,fie pe baza ’’incercarilor si erorilor”.Ea este considerata rezultat al conditionarii si intaririi conexiunilor dintre stimuli si raspunsuri. De aceea, aceste teorii mai sunt cunoscute si sub denumirea de “teorii S-R”.Formarea reflexelor conditionata constituie modelul elementar al invatarii.

Problema generala a teoriei invatarii a fost si este aceea de a lamuri esenta si mecanismul formarii notiunilor, a insusirii cunostintelor.In legatura cu aceasta problema au fost elaborate doua categorii de teorii :

a) teorii care considera ca notiunile se formeaza pe baza imaginilor acestora, a perceptiei ;

b) teorii care sustin ca notiunile se formeaza pe baza actiunii.

a) Adeptii psihologiei clasice au formulat teze dupa care procesul de insusire a conceptelor se produce prin trecerea de la datele perceptiei (funizate direct pe calea simturilor ) la prelucrarea acestora, prin care se ajunge la generalizarea lor pentru intreaga categorie (clasa) de obiecte sau fenomene.

In sens larg, insusirea cunostintelor presupune trecerea de la examinarea faptelor,datelor brute la generalizari sau principii, de la datele perceptiei la notiuni ,definitii ,etc.

b) Teorii cu privire la formarea notiunilor pe baza actiunii: psihologia moderna prin reprezentanti de seama (Piaget,Galperin ,Bruner) fundamenteaza teza dupa care formarea notiunilor are loc nu pe baza imaginii, ci pe baza actiunii cu ele. Ei considera actiunea drept un izvor al cunostintelor, perceptia fiind asociata ,integrata in contextul activitatii .

Teorii ale invatarii

3.1 Abordarea traditionala a invatarii care cuprinde urmatoarele teorii:

Teoria invatarii prin asociatie(teoria contiguitatii)

Reprezentanti mai noi ai teoriei asociatiei cuprind diferitele principii ale asociatiei sub aspectul ”contiguitatii spatiale si temporale”.Ei pleaca de la ideea ca :”atunci cand doua experiente sunt facute impreuna si in acelasi timp, fiecare dintre ele are tendinta sub aspectul continutului constiintei ,sa cheme din nou in constiinta pe cealalta “.Prin urmare ,asociatiile sunt “o conditie ,o baza ipotetica a reproducerii ,respectiv a tendintei de reproducere”.

Esential in aceasta teorie este faptul ca se considera ca baza suficienta pentru aparitia conditiilor de reproducere, deci pentru performantele de invatare, simplul fapt al relatiilor externe dintre impresii.In felul acesta se considera ca intregul se asociaza cu intregul. Guthrie citat de Hilgard afirma ca invatarea s-ar desfasura,”dupa legea totul sau nimic.”Inseamna ca o asociatie se formeaza cand se produce o coincidenta temporal intre stimuli si reactie.