Studiu de caz pentru gestionarea unei situații de criză

1. DEFINIREA NOȚIUNILOR

Consider că instituțiile de învățământ primar au rolul de a-i ajuta pe copii să-și dezvolte potențialul pe care îl au și să se poată integra mult mai ușor în societate. Astfel că, învățătorul este cel care trebuie să-și cunoască elevii și să le pună la dispoziție cele necesare pentru a se putea dezvolta armonios. Așadar, acesta devine managerul clasei de elevi, fiind responsabil cu organizarea, coordonarea, evaluarea și reglarea activității educative.

Elevă: D. A., 10 ani

2. CONTEXTUL PROBLEMEI

Eleva face parte dintr-o clasă cu copii buni, silitori, dornici de a învăța. Problema care se pune este că A. nu are prieteni și nu socializează cu nimeni din clasă, dând motive de îngrijorare.

De asemenea, A. înregistrează multiple absențe nemotivate. În ciuda acestora, A. se clasează undeva peste medie la rezultatele obținute. Însă vorbește doar atunci când îi este adresată o întrebare în mod direct, evitând să participe la conversațiile de grup.

3. PROBLEMA - Definirea problemei

Încă din clasa I, starea lui A. este prezentă, și continuă și în prezent. În timpul pauzelor, A. stă retrasă și evită să aibă orice tip de contact cu colegii săi. Nu dorește să se implice în nici o activitate colectivă, preferând să lucreze singură.

4. Identificarea cauzelor problemei

Din cauza faptului că mama este plecată în Austria, iar ea rămânând în grija tatălui, care lucrează în țară, primind ajutor de la bunica copilei, aceasta are tulburări de comportament,

fiindu-i greu să se integreze.

A. susține că acasă este liniștită și lăsată în pace.

Am susținut un dialog cu eleva:

La prima vedere, A. pare o fată liniștită, care evită să vorbească.

Ea declară că acasă face doar ce vrea ea. Dacă tatălui sau bunicii ei nu le place ce face ea la un moment dat, A. se supară, iar ei o ceartă și o lasă în pace.

A. zice “Când trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor râde ceilalți copii de mine dacă voi spune ceva greșit.” Astfel că evită să vorbească când nu i se cere expres acest lucru.

Am susținut un dialog și cu bunica acesteia:

Bunica susține că fetiței îi este greu de când a plecat mama în Austria, că îi simte lipsa acesteia, și că simte că nimeni nu o înțelege așa cum o făcea ea. De la plecarea mamei are din ce în ce mai multe probleme cu ceilalți și de multe ori refuză să meargă la școală, dacă nu vorbește cu mama sa la telefon, dimineața, înainte de a pleca.