Căile Teologiei Ruse

ARGUMENT

Opera lui Florovsky corespunde pe deplin unei necesităţi editoriale resimţite în mediile teologice şi culturale din România, întrucât problema ridicată de eruditul teolog rus este una de actualitate în contextul mişcării ecumenice şi al înţelegerii aprofundate a evoluţiei istorice a gândirii ortodoxe. Deşi autorul este binecunoscut în mediile noastre intelectuale, puţin a fost tradus din operele sale , deşi ele surprind atât în detaliu istoric, cât şi în profunzime teologică, drama aflată încă în plin proces de dezvoltare a renaşterii sau revigorării teologiei ortodoxe în lumina tradiţiei patristice.

O traducere în limba română a lucrării încă nu a fost realizată. De aceea, întreprinderea noastră trebuie să suplinească golul lăsat de acest handicap, deşi cartea a fost scrisă încă din 1937, iar lucrarea să se bucure de receptivitatea pe care o merită. Lucrarea epatează prin

erudiţia autorului, se citeşte cu mare interes şi emoţie, conţine o mulţime de informaţii de primă mână din trecutul Bisericii noastre, gândirea teologică a autorului este profundă. Partea rea este că o astfel de carte lipseşte cu desăvârşire din bibliotecile româneşti, atât versiunea originală rusească, cât şi traducerea engleză. Ca să nu mai vorbim că o traducere în limba română nici nu s-a încercat vreodată.

Sunt vizate mai multe categorii de cititori: teologi care nu sunt familiarizaţi, pe de o parte cu opera ilustrului gânditor rus, iar pe de alta cu cultura rusă în general; slavişti care nu sunt familiarizaţi cu istoria Bisericii Universale şi patristica. Totodată, lucrarea constituie un instrument util pentru studenţii şi elevii osârduitori în ale teologiei, preoti şi, nu în ultimul rând, publicul larg cititor, interesat şi dornic de a intra în profunzimea gândirii teologice ortodoxe.

REZUMAT

„Ways of Russian Theology” este o sinteză istorică precedată de ani buni de analiză, lectură greoaie şi reflecţie (după cum avea să mărturisească însuşi autorul) a părintelui Georges Florovsky asupra evoluţiei gândirii teologice ortodoxe. Teza fundamentală a lucrării o constituie aşa-numita pseudo-morfoză pe care ar fi suferit-o gândirea ortodoxă autentică în contextul politico- cultural al interacţiunii dintre Est şi Apus. Ca urmare, Ortodoxia a absorbit, uneori chiar inconştient, elemente fundamentale ale scolasticismului apusean sau ale filosofiei germane (idealism, romantism), căzând în ceea ce autorul numea “captivitatea apuseană” şi îndepărtându-se din ce în ce mai mult de gândirea şi pietismul care caracteriza lumea ortodoxă în perioadele bizantină şi patristică. Abia începând cu secolul al XIX-lea reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse şi-au asumat rolul de a încerca recuperarea moştenirii bizantine a ortodoxiei şi reîntoarcerea la Sfinţii Părinţi, punând bazele a ceea ce Florovsky numea mai târziu programul de “sinteză neo-patristică” . Întreaga teologie ortodoxă modernă a secolelor XIX şi XX s-a confundat cu acest efort de a deconstrui „captivitatea apuseană” şi de a-şi câştiga independenţa faţă de modelele de gândire apusene prin revenirea la vechile surse ortodoxe. Aşadar, întreaga dezvoltare teologică ortodoxă modernă în complexitatea şi particularităţile ei trebuie înţeleasă pe fondul acestei efervescenţe culturale începute în secolul al XIX-lea şi continuate de intelighentsia rusă din diaspora primei jumătăţi a secolului următor.