Dimensiunea religioasă a existenței

Nu e nimic mai fascinant decat sa privesti in putul timpului si sa cauti originile.In toate literaturile europene ,cele mai vechi monumente de limba cunoscute,dupa destramarea universalei latine ,nu sunt niciodata cele dintai.

Cultura scrisa romaneasca a fost marcata din cele mai vechi timpuri de doua fenomene socio-istorice ,care au influentat definitiv istoria noastra literara.Primul a fost amestecul permanent de influente orientale si occidentale ,urmandu-i indeaproape desincronizarea fata de cultura occidentala.Pe plan religios s-a vorbit si de o influenta catolica si de una rasariteana,ortodoxa. Cultura nostra a fost influenţată de creştinism de la începuturile sale, chiar Sfântul Apostol Andrei, Cel dintâi chemat fiind propovăduitor al Sfintei Scripturi în aceste locuri. Omul medieval are alta mentalitate decat omul modern, traind in alt orizont cultural. Omul medieval este prin excelenta un homo religiosus, care comunica cu Dumnezeu, si cu sfintii, crede in semne si minuni, are cultul moastelor, face pelerinaje la locuri sfinte.Omul medieval vede lumea ca pe o creatie divina, I se supune neconditionat lui Dumnezeu, iar cataclismele si razboaiele ii apar ca moduri de avertizare sau pedeapsa din partea lui Dumnezeu ori ca interventie a puterii diavolului. In ambele cazuri, iesirea din impas presupune recunoasterea pacatelor si indreptarea lor prin penitenta.Realitatea din jur ofera semne la care au acces cu precadere cei initiati: calugari si peoti, astrologii de pe langa curtile domnesti, voievodul insusi care domnea ca “unsul lui Dumnezeu pe pamant”.

Mentalitatea medievala se confrunta cu marile epidemii de ciuma, catastrofe naturale (cutremure, inundatii), perioade lungi de seceta si foamete, razboaie ce dureaza uneori zeci de ani. Toate genereaza sentimentul de instabilitate a lumii si nesiguranta a vietii. Religia oficiala si autoritatea bisericii coexista cu crestinismul popular; de-alungul secolelor s-au perpetuat superstitii, credinte si practici pagane legate de vechile religii ale naturii.

Cu toate acestea primele scrieri religioase apar din Biserica Ortodoxa, aduse în ţară de către slavi. De aceea, cele mai devreme efectuate traduceri ale cărţilor în limba română au fost textele religioase ale Bisericii Slavone ale secolului 15.Psaltirea Scheiana , Psaltirea Voroneteana, Psaltirea Hurmuzaki şi Codicele Voronetean sunt texte rotacizante, a căror traducere a fost alcătuită în partea sud-vestică a ţării, iar copiile au fost efectuate în Moldova.Amalgamul acesta de influente si de dovezi obscure a facut ca o intrebare sa persiste in timp fara a primi nici un raspuns pe deplin convingator, pana aproape de zilele noastre: in ce limbi se scria la noi inainte?

Poporul nostru de origine romanica ,paradoxal, a folosit mai intai slavona in literatura religioasa(Filotei,Tamblac,Vasile de Roman) ca si in cronicile moldovene(Macarie, Eftimie,Azarie).Slavona avea pentru tarile romane insemnatatea latinei pentru occident.Fiind asadar in situatia limbii sacre, ea nu este totusi singura limba a culturii medievale.

Viata si traiul Sfantului Nifon cat si celebrele Invataturi ale lui Neagoe Basarab sunt scrise in greceste.Latina este ,de altfel, cea de-a treia limba importanta in care scrierile romanesti din secolele vechi de la Olahus si Milescu la Cantemir.A patra ar fi poloneza lui Miron Costin.Scrierile religioase slavone erau cele mai numeroase ,constituindu-se in mai multe categorii(canonice,apocrife si de drept canonic) sau scrierile istorice pentru care amintim cronicile bizantine si sarbesti, cat si cronicile domnesti originale. Sa nu uitam de scrierile literare variate precum imnurile religioase ,povestirile hagiografice,cartile populare .

In atare imprejurimi , numerosi carturari romani sunt poligloti ,vorbind pana la zece limbi( uneori chiar mai multe):Udriste Nasturel,Nicolaus Olahus,Milescu etc. Romana se impune treptat o data cu traducerile lui Coresi ,esalonate pe aproape un sfert de secol, de la “Catehismul” din 1559 la “Cazania” in 1581.

Coresi este originar din Targoviste,unde si-a inceput activitatea tipografica.In 1559-1560 se stabileste definitiv la Brasov ,unde i s-a oferit posibilitatea de a tipari nu doar in limba slavona ,ci si in limba romana ,fapt imposibil la vremea respectiva in Muntenia, din cauza opozitiei Mitropoliei Ungrovlahiei.Tipariturile lui aparute in mare parte la Brasov intre 1556 si 1583 sub influenta curentelor de reforma religioasa luterana si calvina ,raspandite atunci in Transilvania sunt adevarate monumente de limba veche romaneasca ,importante si prin predosloviile scrise de el ,in care se ridica pentru prima oara,cu hotarare si claritate problema introducerii limbii romanesti in cultul religios.Tipariturile lui Coresi utilizau graiul din Tara Romaneasca si sud-estul Transilvaniei si au avut o mare importanta pentru evolutia si unificarea limbii. Astfel ,el a tiparit primele carti in limba romana:”Tetravanghelul” , “Intrebare crestineasca”(Catehism), “Liturghierul”, “Psaltirea”(1570).

Prin epilogul lucrarii “Psaltire romaneasca”, autorul reuseste sa se elibereze de tutela Bisericii,transformand pt prima data limba romana intr-un instrument de exprimare si de aparare a intereselor poporului.