Femeia creștină

I. ISTORIA EI NOBILA

Aceasta istorie incepe in creatia sa, se urmeaza in caderea ei dureroasa, se termina cu o slava incomparabila in impacarea ei in Iisus Hristos.

Femeia la caderea ei. - Ceea ce trebuie sa fie ea, in ce rang o plaseaza Dumnezeu, ce prerogative ii confera ei Dumnezeu, ce drepturi ii pastreaza ; Dumnezeu ne-o arata in actul sau creator.

1. Scopul crearii ei. - Sa urmam opera divina, mai bine decat in oricare alt studiu, ea ne va descoperi ideea divina in crearea femeii. In momentul in care il creeaza Dumnezeu pe barbat, universul este format, impodobit stralucitor ; este domeniul regelui pe care-l introduce Dumnezeu pentru a imparati aici. In acest domeniu imens a fost pastrata o resedinta regeasca, este raiul pamantesc. Viata curge din plin peste maluri langa Adam ; fiinte de tot felul au fost create pentru a sluji la nevoile sale sau pentru a contribui prin farmecul lor la fericirea sa.

Ori in sanul bogatiilor acestora, Adam este izolat.

Nici-o fiinta nu-i raspunde prin cunostinta si prin inima si se pare ca crearea sa ar fi ramas incompleta. - Si Dumnezeu zice: "nu este bine ca omul sa fie singur". Si el adauga in tainicul sfat al Persoanelor divine : "Sa facem ajutor pentru el ca sa fie asemenea lui". Aceia sunt termenii hotararii divine. "O sotie", "un ajutor"; asa va fi femeia pentru barbat. Ea va fi farmecul existentei lui si ea ii va fi un ajutor. Ajutor de-o noblete egala si lasand deoparte in mod infinit ajutoarele pastrate de Dumnezeu in celelalte creaturi ale creatiei ..

Acest farmec, pe care-l va afla omul in insotitoarea sa ii este inchipuit in scena tainica din Eden. Dumnezeu trimite lui Adam deliciile extazului si in timpul acestui extaz el o scoate din Adam pe care-o va iubi "ca trup din trupul sau si os din oasele sale".

2. Rangul ei, demnitatea ei, privilegiile ei, puterile ei. - Femeia nu-i este inferioara barbatului : crearea ei o demonstreaza in mod biruitor. Ca si pentru barbat este Treimea intreaga cea care se hotaraste, tine sfat si da hotararea "sa facem". Ea nu este formata dintr-o materie mai inferioara, ea este scoasa chiar din Adam insusi ; si cand o primeste Adam din mainile lui Dumnezeu, devenind vazuta, dotat cu darul profetiei, el ii da nume adevarat, femeie ; el o proclama "trup din trupul meu", el vesteste ca pentru a o poseda va trebui ca omul sa renunte la fiintele cele mai dragi.

Femeia nu este sclava barbatului, ea imparte cu el sceptrul stapanirii, la amandoi le-a zis Dumnezeu "stapaniti", "vor stapani".

Femeia in caderea ei cea dureroasa. - Dureroasa este istoria acestei caderi si trei intamplari o implinesc. Noi o vedem pe femeie rand pe rand intr-o greseala grea : Dumnezeu intr-o dreapta dar milostiva pedepsire : pe barbat in abuzul dispretuit al sau de forta.

1. "Nu Adam este cel care s-a lasat inselat in raiul pamantesc, de inselaciunile diavolului, ci femeia". Eva este cea care vorbeste in mod sacrileg cu Satana, care putin cate putin, incantata prin promisiuni inselatoare, ajunge la acest fapt de deplina mandrie si de revolta de a pretinde sa se substituie lui Dumnezeu ! Aceasta greseala personala ea o accentueaza facandu-l partas la ea si pe Adam ; ea se foloseste spre el de partea pe care i-o face farmecul ei, de imparatia care-o are peste el frumusetea ei. Ea stapaneste barbatul pentru a-l antrena cu ea in cea mai nerusinata stricaciune..

2. Care va fi pedeapsa ? Dumnezeu ii da una, totodata aspra si milostiva, dreapta insa temperata. Ea isi pierde o parte din puterea sa de stapanire, din aceasta stapanire pe care ea n-a stiut s-o foloseasca decat pentru ruinarea comuna. Sceptrul ei se zdrobeste dupa ce n-a facut din el decat un complice pentru revolta sa. Insa in pedepsire Dumnezeu cuprindea mai ales mila. Punand peste om povara de a stapani, el o lua pe umerii femeii. Cu cat sotia lui devenea mai slaba si mai dezarmata, cu atat mai mult omul trebuia s-o trateze cu delicatete si cu blandete, devenind ajutorul ei si facandu-i-se ca un protector, ceea ce-i va aduce ei supunerea si serviciile : "Vei fi plecata catre barbatul tau, aceasta este scaparea ta ; portul ; ajutorul tau va fi el".

3. Dumnezeu voia asa. Insa barbatul era creat liber. El putea sa abuzeze ; el putea sa travesteasca si sa strice opera divina. El o face. Si istoria femeii nu mai este decat istoria unui lung si sangeros martiriu.

Femeia in impacarea ei in Iisus Hristos.

1. Lumea, dupa ce a degradat si a coborat femeia, ii arunca in fata dispretuirile ei si o respinge. Lumea este mandra, fariseul Simon neafland in fata lacrimilor Magdalenei decat mustrarile, acuzarile si insultele. Insa Hristos este acolo. Se produce revolutie imensa. Femeia sclava barbatului, prada patimilor lui, victima cruzimii lui, aceasta femeie este inaltata in mod maret de catre Iisus Hristos, Omul-Dumnezeu. In Magdalena, Iisus Hristos reuneste lumea si veacurile, si de acum femeia va deveni un obiect de respect peste tot unde va patrunde Evanghelia si unde va imparati crestinismul. El a primit-o, el a curatat-o ; ea a uns capul lui cu mir, si a stropit cu lacrimi picioarele lui cele sfinte. Si el in schimb ii confera cu nevinovatia redobandita, onorurile nespuse. Cata slava omeneasca sortita la uitare ! Cate straluciri stinse pentru totdeauna ! Si in lumea intreaga, dupa douazeci de secole, nu inceteaza sa rasune vestea despre femeia smerita.

2. La aceasta prima impacare Iisus Hristos ii mai adauga una. Femeia dispretuita pana la a nu mai fi decat o sclava, redevine in crestinism, ceea ce a facut-o crearea ei : "un ajutor asemenea". Ea colaboreaza la faptele barbatului cele mai inalte si cele mai grele. Iisus Hristos le face predicatori si apostoli, ele seamana Evanghelia, si in timpul intemeierii credintei, Sf. Pavel saluta in ele pe nobilele colaboratoare si neobositele ostenitoare.

3. In paganism femeia a devenit prada venala a barbatului, si cum nimic n-o apara impotriva patimilor lui nestapanite si loviturile cruzimii lui, i-au venit dezonoruri peste dezonoruri, nefiind decat ca o negustoreasa pusa pe taraba spre vanzare. Crestinismul ii construieste spitale ; el o retrage in pustie, el o pune sub randuielile religioase, la adapost de insultatori ; singuratatile Iudeii si ale Egiptului au fost umplute cu ele, care au mers acolo cu miile, femeile pe care pocainta si evlavia le-au sfintit in actiunile lor.

4. Un tron de slava mult mai ridicat le este pastrat inca. Ele vor fi imbracate cu purpura regeasca a martiriului ; ele vor marturisi credinta lor in fata regilor si a puternicilor ; Roma va auzi afirmatiile lor marete si puterea marelui imperiu se va zdrobi de puterea lor de neinvins.

Astfel revelate, astfel innobilate, dobandind o demnitate noua si o putere noua, femeia n-a incetat sa implineasca cele mai pretioase si cele mai diferite misiuni.

II. PRETIOASELE EI MISIUNI

Pentru a aprecia diferitele ei misiuni, s-o consideram pe femeie rand pe rand : ca sotie, ca mama, ca stapana a casei.