Glosolalia. inspirație sau nebunie

Introducere

Pogorarea Duhului Sfant in ziua Cinzecimii constituie implinirea cuvintelor Mantuitorului adresate ucenicilor Sai in seara Cinei celei de Taina: „ Eu il voi ruga pe Tatal, si alt Mangaietor va da voua, pentru ca in veac sa ramana cu voi, Duhul Adevarului, pe Care lumea nu il poate primi, pentru ca nu-L vede si nici nu-L cunoaste; Il cunoasteti voi, de vreme ce la voi ramane si intru voi va fi”( In 14, 16-17). Biserica, trupul tainic al lui Hristos, este descrisa de Sfantul Apostol Pavel, in lumina evenimentului Cinzecimii, ca templu al Duhului Sfant( I Cor. 3,16; II Cor. 6,16), acesta odihnindu-Se in Biserica si fiind nedespartit de ea . Astfel, activitatea Bisericii este imputernicita de prezenta harului Sfantului Duh, spre a deveni marturie „ in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginile pamantului”( F.A. 1,8). Din aceasta perspectiva, „puterea” promisa de Mantuitorul Apostolilor Sai, deschide realitatea prezentei harismelor in Biserica primara, avand ca scop principal confirmarea dumnezeirii Evangheliei . In acest context, harismele nu au fost intelese ca o recompensa oferita de Dumnezeu pentru anumite merite personale ale celui care isi marturisea credinta in Mantuitorul Hristos, deoarece Duhul Sfant le impartea dupa cum vroia El( I Cor. 12,11), nici ca adaugand vreun merit celui care le primea. Harismele, fiind date de Duhul Sfant trupului lui Hristos, nu erau pentru uzul particular, ci pentru zidirea duhovniceasca a Trupului lui Hristos .

Capitolul I: Pogorarea Duhului Sfant si inceputul harismei vorbirii in limbi

Prezenta glossolaliei in relatarea cartii Faptele Apostolilor este identificata de Evanghelistul Luca in trei evenimente distincte, legate de prezenta Duhului Sfant: pogorarea Duhului Sfant in ziua Cinzecimii, in Ierusalim ( capitolul 2), pogorarea Duhului Sfant in casa lui Corneliu, in Cezareea ( capitolul 10) si venirea Duhului Sfant peste ucenicii lui Ioan Botezatorul, asupra carora Sfantul Apostol Pavel isi pusese mainile, in Efes ( capitolul 19). Pogorarea Sfantului Duh in ziua Cinzecimii ( F.A. 2, 1-4) este descrisa prin intermediul unei incluziuni „ erau toti impreuna la un loc” (2,1) si „s-au umplut toti de Duhul Sfant” ( 2,4), astfel Pogorarea are o dimensiune ecleziologica, El fiind daruit intregii Biserici . Fenomenul auditiv: vuietul ca o suflare de vant, i se adauga un altul, cu caracter vizual, limbile de foc li s-au aratat impartite, si s-au asezat pe fiecare dintre ei. Pogorarea Duhului Sfant implica, pe de o parte, un eveniment unic, prin aoristul pasiv „ s-au umplut de Duhul Sfant”, ale carui efecte continua in timp, iar pe de alta parte, o capacitate unica de a se exprima, prin vorbirea in alte limbi, dupa cum Duhul le dadea. Astfel, putem vorbi despre aparitia harismelor ca efect al prezentei Duhului Sfant, intre care, cea dintai, este glossolalia . Intelegerea harismei vorbirii in alte limbi este determinata in acest text, de interpretarea evenimentului Cinzecimii. Este o minune auditiva, argument in acest sens, fiind faptul ca fiecare dintre iudeii veniti din diaspora „ ii auzea pe ei graind in limba sa” ( 2,6) si se intrebau „ cum de auzim noi, fiecare in limba noastra( 2,8), sau este o minune a limbajului, deoarece Apostolii graiau in limba celor veniti, fiind subliniat si continutul vorbirii lor, despre maretia lui Dumnezeu. Astfel, darul acesta al Duhului Sfant restabilea unitatea limbajului sub auspiciile ascultarii de mesajul divin, limbaj ce se divizase la momentul Babel, ca o pedeapsa din partea lui Dumnezeu pentru neascultare si impotrivire . Se poate deduce astfel ca limba vorbita de Apostoli, fiind inteligibila, nu avea nevoie de traducere. Sfantul Apostol Petru interpreteaza minunea de la Cinzecime in lumina profetiei lui Ioil, dandu-i valoarea eshatologica a judecatii lui Dumnezeu( F.A. 2, 17-21). In lumina paralelei cu textul de la Isaia 28, semnul vorbirii in limbi de la cinzecime trebuia sa fie un semn al vestirii judecatii lui Dumnezeu. El si-a implinit aceasta functie pentru toti cei necredinciosi din Ierusalim care „ isi bateau joc de Apostoli si ziceau ca sunt plini de must” ( F. A. 2,13). Daca vorbirea in limbi de la Cinzecime n-ar fi fost inteleasa de cei care o auzeau, ea s-ar fi transformat pentru ei in mesajul judecatii, nu in cel al mantuirii. Asa se face ca Sfantul Apostol Petru se ridica sa talcuiasca ceea ce s-a vorbit in alte limbi si pentru iudeii care nu cunosteau limbile in care Duhul le-a dat ucenicilor sa vorbeasca.