Iudaismul Modern, Post-Modern și Contemporan

Introducere

In acest eseu ne propunem a identifica evolutia gindirii iudaice in perioada moderna, post-moderna si contemporana, si de a prezenta eventualele schimbari de paradigma in abordarea teologiei iudaice. Astfel ca in principal vom prezenta citeva tipare de gindire cele mai bine conturate in aceasta perioada, cautind a pune in lumina linia de gindire caracteristica fiecarei grupari in parte, urmind ca inspre final sa abordam intr-o anumita masura, impactul pe care la avut stabilirea Israelului ca si Stat in diferite aspecte specifice din viata unui evreu: politic, economic, social, cultural si mai ales religios.

1. TIPARE DE GINDIRE IN IUDAISM

Referindu-ne direct la iudaismul in perioada noderna, post moderna si contemporana, trebuie mentionat inca de la inceput ca in aceste ultime doua secole, natura iudaismului traditional a fost nevoit sa se adapteze la conditii fara precedent in istoria poporului evreu. Aceste noi circumstante s-au datorat in principal a trei factori : (1) emanciparea evreilor in Europa si aparitia Iudaismului Reformat (2) miscarea anti-semita culminind cu Holocaustul nazist si (3) stabilirea statului Israel. Privind retrospectiv peste ultimii 300 de ani, se poate observa faptul ca toate religiile traditionale, inclusiv Iudaismul, au suferit schimbari dramatice datorita progresului stiintei si aparitia secularismului.

1.1. Iudaismul Reformat

Miscarile liberale de la sfirsitul sec XVIII-lea si inceputul sec. XIX, au implemntat in intreaga Europa ideea autonomiei si libertatii individului, fapt care a conferit evreilor pentru prima data curajul de a aduce obiectii academice surselor traditiei iudaice. Astfel s-a ajuns sa se puna problema autenticitatii traditiei orale, a veridicitatii Talmudului, ajungind la evidentierea unei noi expresii a iudaismului. Era de la sine inteles ca autonomia ratiunii in domeniul religiei avea sa implice respingerea dogmei, autoritatii traditiei. Aceasta miscare numita “Iudaism Reformat”, a inceput in Europa in jurul anului 1820, pornind de la ideea ca in iudaism orice poate fi schimbat, cu exceptia valorilor spirituale. Pentru aceasta miscare Iudaismul este compus din doua elemente: principii si practica, ultima fiind secundara celeilalte, astfel ca obiceiurile si ritualurile pot fi oricind supuse schimbarii. In general Iudaismul Reformat priveste miracolele Biblice doar niste alegorii inspirative, iar Torah nu neaparat ca si o revelatie divina, ci mai degraba ca si o comoara de idei. Miscarea aceasta sustinea ca introducerea acestor schimbari mai putin sau mai mult drastice, este singura speranta a religiei, si ca la rindul lui Iudaismul, trebuie sa se reinterpreteze pe sine in lumina cunoasterii moderne. Sublinierea care s-a facut de catre programul acestei miscari in sinul gindirii iudaice, a constat in accentul pus pe idealul etic si valoarea comportamentului, iar conformarea dupa legile dietice ea ramine dor o chestiune optionala. O sumedenie de referinte traditionale au fost abandonate, astfel ca ideea restaurarii Templului, si cele referitoare la exil, la reconstruirea Ierusalimului, la readucerea inapoi a poporului evreu, au fost indepartate .

Datorita faptului ca Iudaismul Reformat este orientat rasial si cultural, a ajuns foarte curind la a neglija aspectul spiritual si religios a evreului. Pentru acesta miscare ceea ce era cu adevarat important consta in permanenta identificare cu istoria culturala a poporului evreu, si nicidecum afirmatiile dogmatice si doctrinare a iudaismului. Este interesant de remarcat faptul ca Iudaismul Reformat nu mai intelege Iudaismul in primul rind ca si o natiune separata de celelalte, ci ci ca pe o comunitate a credintei. Aceasta remarca este influentata direct de faptul ca pentru ei adevarata traditie este regasita in profeti, care transmit doua idei fundamentale: (1) Israel are o misiune speciala in lume (2) dreptatea sociala proclamata ca ideal suprem. Implicatiile acestei interpretari are de a face direct cu raportul Israelului cu lumea, astfel ca evrei sunt chemati pe de o parte la a face prozeliti din intreaga lume, si in acelas timp la influenta pozitiv societatea.