Parohia - spațiu misionar

Introducere

„Misiunea este însăşi inima Bisericii.

Dacă nu există misiune, nu există Biserică”.

Biserica este chemată să răspundă provocărilor actuale. Pe lângă aspectul practic al implicării sociale trebuie să nu se uite necesitatea propovăduirii cuvântului Evangheliei mai ales în condiţiile dialogului ecumenic, ca încercare de refacere a unităţii.

Experiența pastorală ne convinge din ce în ce mai mult că pulsul vieții unei Biserici naționale este dat de pulsul unității de bază, care este parohia. Din punct de vedere al legislației bisericești actuale, în Biserica Ortodoxă Română, Parohia, este comunitatea credincioșilor, clerici și mireni, de religie ortodoxă, așezați pe un anumit teritoriu, sub conducerea organelor locale ale puterii bisericești, în frunte cu preotul paroh.

Parohia a fost și este forma de bază a structurii bisericești, constituită pe un teritoriu unde se săvârșește în mod statornic o lucrare sacră de persoane special abilitate în acest sens, unite într-o comunitate bisericească prin aceeași credință.

În cadrul restrâns al parohiei se desfăşoară lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos prin Duhul Sfânt, după cum se desfăşoară în cadrul mai larg al eparhiei, sub conducerea episcopului. Parohia reproduce într-un anumit loc şi timp ceea ce este Biserica în totalitatea ei; în ea se realizează în timp şi spaţiu trupul eclesial al lui Hristos. De aceea viabilitatea parohiei influenţează viaţa Bisericii la nivel local şi naţional. Şi invers, unitatea Bisericii la nivel naţional şi local are la bază viabilitatea celei mai mici comunităţi creştine ortodoxe, cea a parohiei

În variatele ei forme de manifestare, viaţa creştină reprezintă o reflectare a relaţiilor intratrinitare; orice argumentare a unui aspect sau altul al vieţii teologice conduce invariabil la a folosi drept model Sfânta Treime care devine modelul vieţii pământeşti după chipul căreia a fost plămădită fiinţa umană. Indubitabil, motivaţia oricărei acţiuni a lui Dumnezeu spre om ca fapt istoric sau generic, precum şi mandatul comuniunii naturii umane unice, este iubirea. Misiunea este forma vizibilă a iubirii Sfintei Treimi faţă

de om, actualizată în cel mai eficient mod de Iisus Hristos şi lăsată ca moştenire Bisericii Sale, pentru mântuirea omului.

Astăzi Misiunea Bisericii nu se mai poate concepe decât în contextul dialogului ecumenic, fie că este vorba de nivel de parohie, fie de eparhie sau de Biserică.