Revrăjirea Lumii sau De Ce Nu Mai Vrem să ne Desprindem de Televizor

“Revrăjirea lumii, sau de ce nu vrem să ne desprindem de televizor”, carte scrisă de Dl Virgiliu Gheorghe, aduce în discuţie probema contactului din ce în ce mai de lungă durată al omului cu realitatea disimulată a TV. Pe durata a 278 de pagini această carte prezintă, din perspectiva scriitorului extrem de bine pregătit, şi având ca punct de plecare o solidă şi bine fundamentată literatură bibliografică, această problemă majoră a secolului 21, încercând abordarea ei atât din perspectiva expertului în istoria şi fenomenologia religiilor, cât şi din perspectiva creştinului aflat într-o mare dilemă: care este modul în care omul religios trebuie să se raporteze la TV, şi la celelalte produse ale tehnologiei moderne ce stau în legătură cu audio-vizualul.

Cartea este împărţită în 2 mari capitole, ce tratează raportul sau asemănarea ce există sau pot exista între actul privirii la TV şi actul religios, respectiv legătura dintre magia televizionării şi tehnologizarea magiei.

Fiecare temă este fundamentată temeinic pe studii de istoria religiilor, sociologie, psihologie, studii de patologie, şi psihopatologie. De asemenea din bibliografia autorului nu lipsesc citatele din Sfinţii Părinţi, între care amintim pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Marcu Ascetul, dar şi din Părinţi ai Bisericii contemporane, cu mare autoritate, între care amintim pe Părintele Staniloae, figură emblematică în gândirea teologică contemporană.

În partea de introducere, Dl Virgiliu prezintă legăturile existente între imaginile în mişcare prezentate de televiziune şi sistemul nervos uman, cât şi efectele psihice şi fizice pe care televizionarea le poate produce asupra persoanei ce televizionează pt perioade mai mari de timp(peste 4 ore zilnic). Autorul arată ce înseamnă pt omul modern a privi la TV: “pt omul modern a vedea imagini din cele mai diverse, a asculta cuvinte sau învăţături contradictorii, a se împărtăşi din orice experienţă pe care o pune la dispoziţie societatea sau lumea înconjurătoare este ca şi cum s-ar plimba pe o plajă şi ar aduna o mulţime de pitricele interesante, din care pe unele le-ar baga în sac, iar pe celelalte le-ar arunca înapoia sa” Departe de acest lucru, toate imaginile sau experienţele întâlnite de persoană, nu pot fi aruncate în uitare de catre omul care nu le mai doreşte prezenţa în memoria sa , ci toate acestea lasă urme adânci în adâncul sufletului respectivei persoane.

„Enorma putere pe care imaginile le au în modelarea imaginaţiei, în modelarea vieţii oamenilor, şi în istorie o demonstrează toate marile religii ale lumii, cât şi studiile facute în domeniul psihologiei experimentale, a istoriei religiilor, antropologiei şi sociologiei imaginii” Unii cercetători suţin chiar că „omul se transformă în imaginile pe care le purtăm în minte”

Astfel, imaginile pe care le primim „ajung să ne definească modul ede a gândi, comportamentul, dorinţele sau întrega noastră experienţă”

Imaginile au un puternic efect asupra psihicului uman, şi asupra fizicului acestuia, datorat întru totul puterii acestei tehnologii de a modela imaginaţia şi de reconstrui intr-un mod hiperreal realitatea.

Imaginile trensmise de televiziune influenţează atât sistemul nervos vegetativ, dar şi pe cel endocrin Un specialist în acest domeniu afirmă că” atunci când o imagine sau un gând sunt ţinute în minte, se desfăşoară o activitate neuronală în ambele emisfere ale creierului, astfel încât atunci când o persoană ţine în faţa ochilor minţii o imagine înfricoşătoare, corpul răspunde, prin sistemul nervos vegetativ, cu o „senzaţie de fluturi în stomac, un puls grăbit în acelaşi fel când o persoană are în minte o imagine plăcută, relaxantă, corpul răspunde cu un ritm diminuat al inimii, scăderea presiunii sângelui, şi evident toti muşchii au tendinţa de a se relaxa”

„Prin urmare, dilataţia sau contracţia vaselor de sânge, ritmul respirator, peristaltismul intestinal, tensiunea musculară şi multe alte procese fiziologice pot fi influenţate prin intermediul sistemului vegetativ nervos, prin imaginile primite de la televizor sau de la cele ce se produc pe cale internă în cadrul procesului imaginativ”.

Un alt efect pe care îl are vizionarea TV este acela al substituirii imaginilor personale, dobândite prin lectură sau prin experienţa cotidiană De asemenea, oamenii ajung să se raporteze la TV ca şi cum ceea ce ar vedea acolo este real. Pt mulţi dintre oameni ecranul televizorului constiuie fereastra către lume, sursa principală a imaginilor, a modelelor, a trăirilor emoţionale şi a judecăţilor de valoare.

Studiile au demonstrat că vizionarea TV este asemănătoare unei stări alterate de conştiinţă. Astfel, „ecranul TV, revarsă în tine o energie care paralizează ochiul; nu tu te uiţi la el, ci el se iută la tine. În cazul TV tu eşti ecranul. Tu eşti punctul de fugă, ca în pictura orientală. Pictura pătrunde în tine În cazul TV, intri în tine însuţi”

Cauza fundamentală a acestui efect este constituită tocmai de natura artificială, nenaturală, a comunicării prin TV, comunicare pe care creierul nostru nu este pregătit să o recepteze, sau să o discearnă cu ajutorul minţii Astfel, comunicarea TV, creează o decuplare spatio-temporală discontinuă

O altă trăsătură a comunicarii TV este faptul „că lumea micului ecran nu are concreteţea, perspectiva, tridimensionalitatea spatiunlui real, a lumii care ne înconjoară.

De asemenea, se realizează o decuplare a tuturor simţurilor, corespondentă creşterii emisiei undelor alfa, fapt ce duce la o dereglare a legăturii dintre persoană şi mediu.

Între efectele TV asupra minţii este amintit şi cel al diminuării factorului raţional, a puterii minţii de analiza. Imaginile TV au şi un efect extraordinar de a captiva atenţia. Astfel, tot ceea ce se întâmplă pe micul ecran, „are caracter extraordinar, de tip mitic, fapt observabil în actul dramatic ce caracterizează majoritatea transmisiunilor TV”