Steaua de la Bethleem

Introducere

De secole, încă de la Naşterea Mântuitorului, cercetătorii se întreabă dacă Steaua de la Bethleem care i-a călăuzit pe magi spre locul naşterii lui Iisus a fost un miracol sau un fenomen astronomic obişnuit. Apriga dezbatere nu s-a încheiat nici în ziua de astăzi.

Misterul acesta al Stelei de la Bethleem este legat de naşterea lui Hristos, iar ştiinţa a căutat şi va căuta în continuare să susţină ipoteza că pe cer a apărut o stea, sau va încerca sa nege acest fapt.

Pentru creştinii de la începuturi, faptul că Mesia S-a născut le era suficient. Aflaţi sub permanenta ameninţare a persecuţiilor, ei sărbătoreau în fiecare zi, în adâncul sufletelor lor, Naşterea, Moartea şi Învierea Mântuitorului. Pur şi simplu nu aveau nevoie de sărbători prestabilite pentru a mai ieşi din rutină şi a-şi mai aminti de Dumnezeu cel întrupat pentru mântuirea tuturor oamenilor. Mai degrabă dintr-un sentiment al trăirii déjà în eternitate, al veşniciei coborâte în timp, decât din ignoranţă, primii creştini nu au reţinut data şi anul naşterii Mântuitorului. Sărbătoarea Naşterii Domnului-după cum spun mai toate manualele de Liturgică- este una dintre cele mai vechi sărbători creştine.

Despre anul naşterii lui Hristos ne vorbeşte şi un sfânt din creştinătatea ortodoxă română, Sfântul Dionisie Exiguul, care a făcut pentru prima dată un calcul, al anilor de la naşterea lui Hristos, însă în calculele sale s-au strecurat câteva greşeli şi se pare că Hristos s-ar fi născut în ieslea de la Bethleem între anii 6-2 î.Hr.

Nu vom stărui asupra acestei probleme, deoarece nu face obiectul lucrării noastre.

Evanghelia după Matei este singura care menţionează episodul cu steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi până la ieslea unde se afla pruncul Iisus, stea care, de-a lungul vremii, a devenit unul dintre simbolurile cele mai trainice ale Crăciunului, fiind nelipsită atât din colinde, cât şi din decoraţiunile de sezon. Aşa cum spune şi colindul, steaua ce sus răsare este şi astăzi “o taină mare” , savanţii întrecându-se în teorii, unele ştiinţifice, altele de-a dreptul paranormale, menite a explica misteriosul fenomen la care s-a referit Sfântul Evanghelist Matei.

Despre aceste teorii ştiinţifice voi încerca să vorbesc în lucrarea de faţă, corelând cu ceea ce Sfânta Scriptură ne spune, referitor la acest mister.

I. Misterul Stelei de la Bethleem, între credinţă şi ştiinţă

“Iar daca S-a născut Iisus în Bethleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.” Pentru ca nu Îl găsesc în Ierusalim, magii “au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui...”. (Matei II, 1-2).

Vedem din referatul biblic, că la naşterea Pruncului Iisus, pe cer se arată steaua de care au vorbit şi profeţii Vechiului Testament. Magi vin să se închie “regelui iudeilor”, călăuziţi fiind de această stea.

După cum scrie Sfântul Evanghelist şi Apostolul Matei, steaua călăuzitoare s-a comportat într-un mod foarte ciudat, greu de explicat din punct de vedere ştiinţific. “După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie” (Matei II, 9-10).

Steaua sau orice ar fi fost se mişca. De regulă, stelele, aşa cum apar ele poziţionate faţă de celelalte astre, nu dau impresia de mişcare. Ele par a se deplasa doar în ansamblu, traversând cerul nopţii de la est la vest în consonantă cu rotaţia Pamântului în jurul propriului ax. De asemenea, astrele par să-şi schimbe poziţia, de la zi la zi, tot de la est la vest, în funcţie de mişcarea Pamântului în raport cu Soarele. Magii au zărit steaua şi au pornit în urmărirea sa, mergând şi ei spre vest. Zile şi săptămâni de-a rândul, ei au însoţit farul călăuzitor ce traversa bolta cerească. Dacă povestea ar spune doar atât, lucrurile ar fi explicabile din punct de vedere ştiinţific. Obiectul celest a făcut însa ceva ieşit din comun. S-a oprit în loc pentru a indica precis unde se află Pruncul. Apostolul nu pomeneşte nimic despre celelalte stele, cum că şi ele s-ar fi oprit. Doar cea după care se orientau magii.

De asemenea, Evanghelia nu menţionează nicio altă calitate neobişnuită a acestui astru. Nu era mai mare, mai stralucitoare, intermitentă ori colorată. Nimic nu o deosebea de celelalte. E drept că, în mod tradiţional, picturile religioase infăţişează steaua ca fiind foarte strălucitoare, însă este vorba de un subterfugiu artistic, pentru a justifica faptul că a atras atenţia magilor.