Viața și activitatea Sfantului Ierarh Nectarie

Sfantul Nectarie s-a nascut la 1 octombrie 1846, in oraselul Silivria din nordul Greciei, provincia Tracia. Se tragea dintr-o familie saraca, de oameni simpli dar credinciosi, care isi cresteau copiii in frica de Dumnezeu si in respectul fata de credinta ortodoxa strabuna.

La botez a primit numele Anastasie. Era al treilea copil, din cei sapte pe care ii vor avea parintii sai, Dimos si Vasilichi.

Inca de mic s-a aratat a fi un copil inteligent, cu o puternica dorinta de a invata cat mai multe lucruri noi. Parintii sai s-au straduit sa-i ofere o buna educatie crestineasca, iar de la bunica sa a deprins primele invataturi de credinta si primele rugaciuni.

Primii ani de scoala i-a facut in oraselul sau natal, aratandu-se foarte interesat in a deprinde tainele limbii grecesti celei vechi, in care erau scrise majoritatea cartilor de cult si cele ale Sfintilor Parinti. Era de asemenea, foarte atras de biserica si de sfintele slujbe, astfel incat, de multe ori, ii uimea pe cei ai casei cu puterea sa de a retine pasaje intregi de predici si de indemnuri catehetice.

Dorinta sa cea mai mare era aceea de a-si putea continua studiile. Din pacate insa, situatia economica grea in care se afla familia sa, nu ii permitea sa-si duca la indeplinire acest vis. De aceea, la varsta de paisprezece ani, s-a hotarat sa plece in marele oras Constantinopol. Aici a inceput sa lucreze la un negustor de tutun, pentru a se putea intretine. A muncit o perioada de timp fara alta plata in afara portiei zilnice de mancare. Muncea din zori si pana la asfintitul soarelui, purtand haine ponosite si adeseori descult. In timpul liber isi indulcea suferinta citind din Sfanta Scriptura si din cartile Sfintilor Parinti. O alta bucurie a tanarului Anastasie era aceea de a participa la sfintele slujbe. Se gasea mereu aproape de slujitorii sfintelor altare si ii ajuta dupa putere.

Calitatile sale nu puteau sa ramana neobservate de catre cei din jurul sau. Astfel, ajunse sa fie remarcat de conducatorii Scolii Metocului Sfantului Mormant, care l-a angajat la scurt timp ca pedagog si dascal pentru clasele mai mici.

La varsta de douazeci de ani, tanarul Anastasie paraseste Constantinopolul si se retrage in insula Hios. Aici, in satul Liti, va fi numit din nou invatator. In paralel, va aprofunda studiile sale teologice si, de multe ori va fi rugat sa predice in bisericile din satele vecine. Cuvantul sau teologic era atat de bogat si de atragator, incat a devenit foarte iubit de catre toti locuitorii insulei Hios. Ducea o viata simpla, curata, in permanenta rugaciune si comuniune spirituala cu duhovnicul sau.

La varsta de 27 de ani a luat hotararea de a-si urma vocatia pe care o simtea in sine, catre viata monahala. A fost acceptat ca frate in cinul monahal al manastirii Nea Moni.

In toata aceasta perioada s-a distins prin viata sa ascetica bazata pe post, pe rugaciune, pe smerenie si ascultare si pe lucrarea celorlalte virtuti.