Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate de Konrad Lorenz - recenzie

Konrad Lorenz s-a născut în anul 1903 la Viena şi a murit tot la Viena, în 1989. A studiat medicina şi zoologia, devenind în 1940 profesor de psihologie comparată la Konigsberg. Fondator al etologiei şi laureat al Premiului Nobel pentru medicină şi filozofie în 1973, Konrad Lorenz a devenit cunoscut dincolo de graniţele comunitătii ştiintifice prin studiile sale asupra agresivităţii, în care extinde principiile etologice la comportamentul uman.

Este considerat fondatorul etologiei moderne.

Pe lângă această lucrare, Lorenz a mai scris multe alte studii în legătură cu comportamentul animal şi uman, instincte si etologie dezvoltate în “Anul gâştei greylag”, “Aşa-zisul rău”, “In spatele oglinzii”, “Despre agresivitate” şi nu numai.

“Dar noi trăim intr-un timp în care cercetătorul ştiintelor naturii e cel mai capabil să vadă cu deosebită precizie anumite pericole. Astfel, a predica devine pentru el o datorie”. Acest fragment citat din introducerea numită “Un optimistic cuvant înainte” sugerează eventualilor cercetători, printre care ma voi enumera şi eu, că au scopul nu numai de a cerceta şi nota în un oarecare studiu de caz anumite pericole, ci şi de a încerca să le diminueze. Astfel, cercetătorul are datoria de a predica, aşa cum o va face şi el pe parcursul următoarelor capitole în care va mentiona opt dintre păcatele capitale ale omenirii, fapt sugerat încă din titlu. Insă, precum era de aşteptat, Lorenz nu numai că le menţioneză, el le şi explică, dând exemple şi soluţii.

In aceeaşi introducere, el specifică scopul cărtii “eu sper şi cred că această cărticică va contribui putin la diminuarea pericolelor ce amenintă omenirea” şi realizează anumite rectificări în editia mai nouă a cărtii, rectificări legate de schimbările care s-au efectuat de-a lungul anilor. Astfel, Lorenz a constatat că ecologia a început sa fie apreciată, la fel şi doctrina behavioristică, în special in Europa spre deosebire de Statele Unite.

In următorul capitol denumit “Proprietăti structurale şi perturbări functionale ale sistemelor vii” cititorul este introdus in etologie şi îi sunt prezentate cazuri reale.

“Etologia tratează, aşadar, atât comportamentul animal cât şi cel uman ca functie a unui sistem ce îşi datoreaza existenta şi forma specifică unei deveniri istorice care s-a desfăşurat în filogenie, în dezvoltarea individului şi, la om, in istoria culturii” este definitia propusă de Lorenz pentru întelegerea notiunii de etologie de către potenţialii cititori.

Deoarece cele opt pacate sunt structurate pe opt capitole distincte, consider că va trebui sa ţin şi eu cont de acest lucru în recenzia mea, şi dacă tot am mentionat mai sus de acest lucru, voi incepe să le prezint pe rand.

1. Suprapopularea

Suprapopularea este oare un păcat? După parerea mea, depinde de statul în care se înregistrează fenomenul. Insă pentru China, cu siguranţă este neindicata, fapt în privinţa căruia s-au luat şi măsuri. Aici, spre exemplu, o familie are voie sa aibă doar un copil, iar femeile care răman însărcinate sunt obligate de stat sa avorteze.

Lorenz acuză faptul că “ Dragostea fată de aproapele nostru e intr-atât de diluată de mulţimea celor ce ne sunt apropiaţi, prea apropiaţi, încat urmele ei abia dacă se mai zăresc”.

In acest capitol, el aseamană omul cu animalul, idee preluată dintr-o altă operă a sa “Asa-zisul rău” menţionând un lucru pe care fiecare dintre noi îl poate observa în autobuz, acela că atunci cand omul este înghesuit într-un spaţiu mic, el devine tot mai agresiv. Acest fapt este formulat în următorul fragment: “Inghesuirea multor oameni într–un spatiu extrem de îngust nu duce la fenomene ale dezumanizării doar prin mijlocirea factorilor de epuizare şi eşuare a relaţiilor interumane, ci declansează şi comportamente în mod nemijlocit agresive“.

2. Pustiirea spaţiului vital

In acest capitol este criticată concepţia omului cu privire la natură. Cei mai mulţi dintre noi uitam că natura nu este inepuizabilă şi uităm să practicăm “ecologia”. Din nou este criticată suprapopularea, aceasta fiind cauza principală a pustiirii spatiului vital, dar şi al indiferenţei faţă de celalalt. “Oamenii care sunt nevoiţi sa traiască în condiţiile descrise suferă o atrofiere a simţurilor estetice si etice, aceste simţuri fiind strâns legate între ele”.