Cele 8 păcate capitale ale omenirii civilizate

Konrad Lorenz,laureat al Premiului Nobel pentru medicina si fiziologie in 1973,este autorul lucrarii “Cele 8 pacate capitale ale omenirii civilizate” prin care atentioneaza evolutia omenirii din ultimul secol,punctand problemele fundamentale ale acestia.

Lucrarea de fata ,scrisa in 1972,are 9 capitole si descrie peisajul unei omeniri in curs de autodistrugere spirituala.

Primul capitol, “Proprietati structurale si perturbari functionale ale sistemelor vii” este o introducere in ceea ce vrea Konrad sa ne dezvaluie ulterior.Astfel, ia nastere etologia,ce este definite de autor ca fiind disciplina ce trateaza atat comportamentul animal cat sic el uman “ca functie a unui system ce isi datoreaza existenta si forma specifica unei deveniri istorice care s-a desfasurat in filogenic,in dezvoltarea individului si la om,in istoria culturii.”In viziunea autorului,”selectia” naturala detine rolul principal,ea determinand ceea ce noi numim “adaptare.”Prin urmare,omul,ca si organism intra intr-un spatiu in care apare informatia necesara pentru supravietuirea sa,ajungand sa cunoasca mediul inconjurator(se adapteaza).Adaptarea este un process specific fiintelor vii ceea ce face ca un cercetator sa isi puna intrebarea “pentru ce”(si aici Lorenz da exemplul cu biologul si ghearele indoite ale pisicii).Concluzia rezultata este ca astfel de structure si moduri comportamnetale nu pot lua nastere decat prin selectie si adaptare,Lorenz studiind astfel comportamentul in toate ipostazele sale,aducand in discutie faptul ca dintotdeauna studierea comportamentului social al omului a fost cel mai complez system de pe Pamant,fiind cea mai “grea si ambitioasa sarcina”.Astfel,Lorenz explica faptul ca de cele mai multe ori nu ne dam seama de o importanta functie din organismul nostrum decat abia atunci cand dup ace un lucru rau,un fenomen pathologic duce la declansarea unei dezordini,incercand o comparatie a sistemului uman cu cel al glandelor endocrine,pe care le analizeaza corect cu ajutorul bolii lui Basedow.Organismul este vazut ca un tot unitary ce are mai multe functii indispensabile.Daca una din acestea ar lipsi,organismul nu ar mai functiona cum trebuie si s-ar imbolnavi,insa Lorenz se axeaza in mod deosebit pe functiile sistemlui endocrine care il compara cu sistemul de ansamblu al pornirlor umane,ce este mult mai complex.Asadar,Lorenz subliniaza faptul ca instinctual sta la baza comportamentului uman,omul pe parcursul vietii avand capacitatea de a dezvolta instinct,observandu-se ca fiecare acest instinct este precedat de un lucru din acest sistem al organismului,astfel ca la un momendat se dezvolta un “comportament de apartenenta propriu ce tinde la realizarea sa”.

Celelalte opt capitole care reprezinta si esenta lucrarii,trateaza in parte,cate un fenomen ce ameninta la dezechilibrarea specie umane.

Primul “pacat” in opinia cercetatorului Lorenz,este “Suprapopularea”.Acesta sustine faptul ca inmultirea fara masura a omului,duce la multe dintre fenomenele mai putin benefice vietii.Omul este inzestrat cu o larga cunoastere a ceea ce il incojoara,a disciplinelor stiintifice,a tehnologiei,insa toate acestea nu fac altceva decat sa actioneze treptat la distrugerea lui,uitand astfel ce inseamna a se bucura sincer de vizita unui prieten,de timpul liber petrecut cu cineva drag sau de prezenta unui sentiment bland.Ne lasam condusi de aglomerarea urbana,de treburile de zi cu zi,totul devenind o rutina,incapacitatea oamenilor de a fi responsabili sau de a intelege un eveniment nefericit fiind aproape de zero.