Comunicarea nonverbală în relațiile interpersonale

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Oamenii sunt concepuți ca ființe sociabile. Interacționăm unii cu alții și, zi de zi, întâlnim situații în care avem nevoie de sprijinul altor persoane pentru a depăși problemele apărute. Comunicarea este un mod fundamental de interacțiune psiho-socială a indivizilor, din care cea mai mare pondere o deține comunicarea nonverbală, urmată de cea paraverbală și verbală. Din punct de vedere ontogenetic, comunicarea nonverbală este precoce comunicării verbale și se bazează în mare măsură pe elemente înnăscute: diverse comportamente expresive primare ale afectelor și emoțiilor, dar și învățare, la început imitativă. De asemenea, semnalele nonverbale sunt mult mai ușor de decodificat.

Dacă un tânăr vine nebărbierit și îmbrăcat în stil sportiv la un interviu de angajare pentru postul de analist financiar, cu siguranță nu va fi acceptat. Încălcările protocolului de către diplomați pot genera scandaluri sau pot influența relațiile internaționale. Deducem că comunicarea nonverbală nu este doar o însoțitoare a cuvintelor, ea este la fel de importantă și, uneori, le prevalează. Este important controlul asupra propriilor mișcări, cunoașterea tehnicilor legate de partea nonverbală a comunicării și a conexiunii cu celelalte tipuri de comunicare. Acestea sunt motivele care au stat la baza realizării acestei lucrări.

Scopul și obiectivele. În această lucrare, am urmărit studierea manifestărilor și metodelor de aplicare eficientă a comunicării nonverbale în relațiile interpersonale.

Obiectivele propuse au reprezentat:

- Elucidarea conceptului de comunicare nonverbală;

- Descrierea tipurilor și funcțiilor elementelor comunicării nonverbale;

- Identificarea avantajelor/ dezavantajelor acestui tip de comunicare;

- Evidențierea importanței comunicării nonverbale;

- Determinarea tacticilor în comunicarea nonverbală eficientă.

Obiectul studiului: comunicarea nonverbală și modurile de manifestare a acesteia.

Baza informațională. În cadrul cercetării, am utilizat ca surse de informare monografii, articole, publicații pe site-uri web.

Cuvinte-cheie: comunicare nonverbală, kinetica, proxemica.

I. ASPECTE TEORETICE LEGATE DE COMUNICAREA NONVERBALĂ

Prin „comunicare” vom înțelege orice transmitere a informațiilor, ideilor și emoțiilor de la o entitate socială (persoană, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor. Conținuturile afectiv-atitudinale se transmit în proporție de 55% nonverbal, 38% paraverbal și doar 7% verbal, astfel, un mesaj verbal neînsoțit de componenta nonverbală și paraverbală va fi mai greu de decodificat.

Comunicarea nonverbală este procesul de transmitere și recepționare a mesajelor fără a folosi cuvinte. Aceasta se manifestă sub formă de:

- expresii faciale (include mimica, zâmbetul, privirea);

- mișcare a corpului (include gesturi, poziție, mod de mișcare, (auto)atingere, proximitate față de interlocutor, îmbrăcăminte).

1.1 Expresiile faciale ca element al comunicării nonverbale

Comunicarea prin expresia feței include privirea, mimica și zâmbetul.

În legătura cu privirea, se studiază contactul vizual, expresia facială. Contactul vizual este probabil, cel mai important indiciu nonverbal. Multe dintre aprecierile noastre inconștiente despre alte persoane se bazează pe durata și tipul contactului vizual pe care îl avem cu acestea. Cu cât contactul vizual durează mai mult cu cineva, cu atât ne vom simți mai apropiați de acea persoană. Evităm contactul vizual cu o persoană care ne displace și dacă avem contact vizual, adoptăm o privire lipsită de emoție decât prietenoasă. Diferența dintre cele două genuri de priviri apare din cât de larg sunt deschiși ochii și cât de mult se pot mișca mușchii din jurul ochilor. Când este folosit pentru reglarea fluxului conversației, contactul vizual este unul dintre cele mai importante semnale. Atunci când începem o conversație, deseori ne uităm la acea persoană pentru a stabili contactul vizual; când dorim să spunem ceva, așteptăm până persoana care vorbește se uită la noi, iar când încheiem o remarcă, ne uităm la celălalt pentru a-i spune că este rândul lui.

Există două modalități prin care contactul vizual ne poate exprima emoțiile. Una este simpla stabilire a contactului vizual. Așa cum am menționat anterior, dacă privim o persoană care ne este simpatică, mușchii ochilor sunt mult mai relaxați și ochii nu sunt atât de larg deschiși. Alte semnale, precum frecvența cu care clipim sau poziția sprâncenelor, pot indica și sentimente.