Efectele institutionalizării

Instituționalizarea copiilor avea numeroase efecte negative asupra acestora, având urmări asupra caracterului, personalității și asupra viitorilor adulți. Creșterea și dezvoltarea acestora nu era identică cu a celor care cresc în familiile de origine, unde există un trai crescut de viață, o situație materială, socială pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Efectele negative ale instituționalizării erau resimțite din toate punctele de vedere: cognitive, afectiv-emoțională, principii, comportament, formarea conștiinței de sine, natura imaginii și a respectului de sine. Copii instituționalizați prezentau comportamente de apărare, rezervare chiar și agresiune . Înainte situația copiilor era una mult mai severă. Aceștia erau violenți chiar și cu propria lor persoană. În rândul copiilor instituționalizați de la o vârstă fragedă în „casele de copii” se puteau observa dizabilitățile fizice din cauza lipsei de afecțiuni și subnutriția. Odată ce copilul era într-un centru de la o vârstă mai fragedă și nu îi erau satisfăcute nevoile de bază acesta devenea un adult cu mari probleme psihice, fizice, sociale.

Scopul acestui micro-referat nu este de a aduce în prin plan efectele negative ale instituționalizării, deoarece lucrurile încep să se îmbunătățească. Instituționalizarea nu reprezintă doar partea negativă ci și partea pozitivă. Ca de exemplu: copilul nu este lăsat să fie abuzat, maltratat, omorât de către familia de origine, iar prin instituționalizare are șansa la o nouă viață. Prin modificările legislative există anumite servicii pe care le pot avea aceștia.

- Familie

- Sănătate

- Educație

- Viitor

- O nouă șansă la viață

Cu ajutorul asistenței maternale, s-a redus numărul de copii instituționalizați, ea fiind principala măsura de protecție asupra protejării copilului aflat în dificultate. Încă de la începutul implementării acestei măsuri, au fost discuții cu privire la denumirea subiectului de asistență maternală. Înainte asistenții maternali profesioniști din prezent, erau numiți ”mame sociale”.

„Persoanele respective erau comparate cu mamele, iar așteptările față de activitatea acestora erau legate de simularea rolului de mamă, mai ales pentru copiii de vârstă mică; rolul de mamă socială era generat de interfața dintre spațiul privat (unde era dominat rolul de mamă) și cel public (unde era dominat rolul social)” (Cojocaru, 2008, p. 141).