Monoparentalitatea maternă

ABSTRACT

În lucrarea de față am abordat o temă de actualitate, familiile monoparentale materne. Aceste familii sunt formate dintr-un singur părinte și anume mama și copiii ei care conviețuiesc într-un singur menaj permanent sau temporar și pot apărea în urma: decesului soțului, a divorțului, a abandonului familiei, apariției unui copil și creșterii lui în afara căsătoriei, adopției realizate de către o persoană care fie fără posibilități fiziologice de a avea copii (sterilă), fie rămasă fără copii dorește să întrețină și să crească unul sau mai mulți.

Lucrarea de față este strcucturată în șase capitole, concluzie și bibliografie. Primul capitol, Introducerea, are scopul de a introduce câteva noțiuni de bază care fac referire la familia monoparentală maternă. Cel de-al doilea capitol definește familia monoparentală maternă și menționează care sunt cauzele care pot duce la formarea unei familii monopartentale materne, cele mai des întâlnite cause care formează familii monoparentale sunt: divorțul și decesul unui partener.

Cel de-al treilea capitol intitulat Mamele, din familii monoparentale , am prezentat schimbările pe care le suportă mama și problemele de care se lovește o astfel de familie. Cea mai mare schimbare la mama este masculinizarea ei, acesta fiind procesul în care mama își asumă rolul tatălui. În cel de-al patrulea capitol am ales să vorbesc despre copilul din familiile monoparentale, deoarece consider că el este singura victim și persoana care suferă cel mai mult. Următorul capitol este dedicat problemelor de care se lovește un copil dintr-o familie monoparentală maternă. În final, în ultimul capitol am prezentat sursele de venit din acest tip de familie, venitul este constituit doar din venitul mamei, suma primită de la fostul partener reprezintă cea mai mică parte.

În concluzie am ajuns la părerea că a fi părinte singur, nu este neapărat o experiență devastatoare pentru adult sau pentru copii, dar de asemenea nu este în permanență confortabilă. Experiența de a fi părinte singur, rămâne una de tip familial, ce duce la modificări și schimbări în raporturile dintre părinți și copii.

Pentru această lucrare am ales ca surse de informare cărții care au ca temă centrală familia monoparentală.

Cuvinte cheie:

Copil, familie, mama, monoparentalitate

Capitolul 1

Introducere

În zilele noastre toată lumea știe despre existența diferitelor tipuri de familie. Familia ideală în spațiul românesc este familia tradițională alcătuită din tată,mamă și copil sau copiii lor.

Familiile monoparentale sunt cele formate dintr-un singur părinte și copiii lui care conviețuiesc împreună într-un singur menaj permanent sau temporar. Acest tip de familie atipică poate apărea în urma: decesului unuia dintre părinți, a divorțului, a abandonului familiei, apariției unui copil și creșterii acestuia în afara căsătoriei, adopției realizate de către o persoană fără posibilități fiziologice de a avea copii (sterilă) sau rămasă fără copii dorește să întrețină și să crească unul sau mai mulți.

Familia monoparentală, apare mai întâi ca o familie morbidă și descompusă din punct de vedere moral, traumatizată și traumatizantă. Dezechilibrul comunității familiale se transmite membrilor ei. Manifestările patologice caracteristice familiei sunt însușite de fiecare din membrii ei și apar ca manifestări individuale. Familia oarecum perturbată, creează un cadru favorabil apariției la copii a deficiențelor de comportament, ca urmare a dezadaptării și a înstrăinării lor de mediul familial și social.

Din ce în ce mai des, ne este dat să vedem cazuri de familii monoparentale, în care mama este cea care crește copilul singură. Aceasta nu este o tendință specific romanească, ci una de nivel mondial, reprezentând una dintre consecințele factorilor sociali și economici, transformand-o într-o alternativă la familia tradițională. Astfel, familia monoparentală a început să fie acceptata ca normal, spre deosebire cu câteva decenii în urma, atunci când era privitâ ca o deviație.

Experiența de a fi părinte singur este percepută de fiecare persoană diferit, în funcție de ce experiența pe care o trăiește fiecare persoană. Spre exemplu în cazul în care familia era fericită și un soț a decedat, soțului care a rămas în viață îi este extrem de greu: să depășească durerea pierderii, să aibă grijă de copiii și să desfășoare activitățile pe care le făcea până atunci

împreună și poate percepe situația ca fiind una groaznică. Dar în cazul în care un membru al familiei abuza restul familiei, în urma unui divorț părintele care are în custodie copilul poate percepe situația ca fiind una mai bună.