Psihosociologia Influenței Sociale

(Varianta A)

1. Bârfa vs. zvonul

Bârfa, conform lui Jean-Nöel Kapferer, este unul dintre cele mai vechi mijloace de comunicare din întrega lume. Acesta reprezintă, în varianta populară, transmiterae informaţiilor din gură-n gură. Cele mai importante funcţii ale zvonurilor sunt: funcţia de informare şi cea expresivă. Cei care au întreprins primele cercetări şi experimente pe această temă sunt Gordon W. Allport şi Leo J. Postman. Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, bârfa se referă la acţiunea de a calomnia pe cineva, de a vorbi de rău, de a ponegri sau defăima.

De când a fost creată, lumea bârfeşte, judecă fără a regreta şi, uneori, fără a analiza consecinţele. Ca element comun, bârfa şi zvonul au faptul că sunt creatoare de portrete umane. Cred că zvonurle pornesc de la o informaţie reală. Asta nu înseamnă că adevărul nu poate fi distorsionat, greşit interpretat, că transmis de la om la om nu se pot pierde detalii sau nu se pot adăuga informaţii false, etc. Ele exprimă o realitate a momentului. Zvonurile pot prezenta interes pentru un public mult mai larg, în general. Bâfele chiar trebuie să se impună pentru a deveni zvonuri.

Mulţi dintre oameni recunosc faptul că bârfesc, în mare proporţie, la locul de muncă. În felul acesta, oameni pot ajunge să fie stigmatizaţi. În ceea ce priveşte domeniul politic, de exemplu, zvonurile care au rezistat cel mai mult în memoria oamenilor sunt cele care au legătură cu regimul ceauşist şi, mai ales, cu întâmplările din anul '89.

Un exemplu de zvon din lumea mondenă a fost cel legat de căsătoria secretă a lui Justin Timberlake cu actriţa Jessica Biel. Totul a pornit de la afirmaţia unei ziariste (Janet Charlton): Au făcut-o rapid! Ceremonia e în toi p e un domeniu privat. În urma acestui zvon, până la aflarea/confirmarea adevărului, au fost publicate numeroase articole în care se aduceau fie argumente pro, fie conta afirmaţiilor ziaristei.

Un exemplu de bârfă din viaţa cotidiană poate fi următorul: într-o firmă, angajatele mai vechi spune că angajata cea nouă a obţinut postul nu pentru merite profesionale, ci pentru că este amanta directorului. Aceste informaţii pot porni de la o persoană care o invidiază pe bârfită pentru că a obţinut postul dorit de ea şi e foarte posibil să nu aibă o bază reală, ci să fie, pur şi simplu, răzbunare. Bârfa va fi transmisă de la un angajat la altul, nu se va mai şti de unde a pornit, iar persoana vizată va ajunge să fie marginalizată şi, mai mereu, comentată pe la spate de colegii de muncă. Asta pentru că, în ultimul timp, bârfa a devenit o boală de care nu poţi scăpa decât dacă o descoperi din prima fază.

2. Modelul precauţiei

The Precaution Adaption Proess Model este un principiu de anticipare. Putem vorbi despre el atunci când prejudiciul nu s-a produs, iar riscul ca acesta să aibă loc nu este demonstrat. Modelul se referă la o acţiune anticipată în condiţiile în care există nesiguranţă cu privire la risc.

Comportamentul se referă la o activitate, întreprinsă de un organism, ce poate fi observată.

De exemplu, în ceea ce priveşte periajul dentar, individul consideră că va evita apariţia cariilor, că i se vor îmbunătăţii atât aspectul, cât şi sănătatea danturii, dar ia în considerare şi faptul că cei din preajma sa ar aprecia acest comportament ca fiind important. În felul acesta, individul se simte motivat să adopte această practică, considerând că beneficiile reuşitei sunt mai mari în comparaţie cu cele ale eşecului.

Primirea de informaţii nu conduce, în mod sigur, la schimbarea unui comportament. Indivizii îşi modifică un compotament când primesc un feedback pozitiv deoarece este ma uşor să înţeleagă ce au făcut bine decât invers.