Rolul religiei în concepția lui Durkheim

Nu toate religiile împărtășesc aceleași credințe, dar într-o formă sau alta, religia se găsește în toate societățile umane cunoscute. Încă de la începuturile sale, sociologia a fost interesată de fenomenul religios…

Abordările sociologice ale religiei sunt încă puternic influențate de ideile celor trei teoreticieni ”clasici” ai sociologiei: Marx, Durkheim și Weber. Nici unul nu se considera credincios și toți au subliniat că, în vremurile moderne, semnificația religiei se va diminua.

Fiecare considera că religia este într-un sens fundamental doar o iluzie. Susținătorii diferitelor credințe ar putea fi pe deplin convinși de valabilitatea lor și a ritualurilor la care iau parte, dar însăși diversitatea religiilor și legătura lor evidentă cu diferitele tipuri de societate - spuneau cei trei gânditori – fac aceste convingeri, în mod inevitabil, neplauzibile.

Un individ născut într-o societate australiană de vânători și culegători va avea convingeri religioase cu totul diferite față de cele ale unuia născut în sistemul de caste din India sau aparținând bisericii catolice a Europei medievale.

Religia a jucat un rol esențial în viața socială încă din societățile tradiționale. În cadrul acestor societăți nu au existat preoți de profesie, ci doar anumiți indivizi care se specializau în cunoștințele legate de practicile religioase. Simbolurile și ritualurile religioase erau adesea integrate în cultura materială și artistică a societății respective. Astfel, în rândurile societăților mici erau frecvent întâlnite două forme ale religiei, și anume : totemismul și animismul.

Émile Durkheim

Născut într-o familie de evrei tradiţionalişti la Epinal în 1858, Émile Durkheim primeşte o educaţie profund religioasă. În ciuda acestui fapt, el nu se arată interesat de teologie, alegând să-şi dea două bacalaureate: în litere şi ştiinţe. Cu toate acestea, educaţia religioasă îşi va pune amprenta deoarece Durkheim, dovedind un mare respect pentru lege, pune accent pe unitatea socială, susţine egalitatea tuturor în faţa legii etc.

În perioada petrecută ca elev al Şcolii normale superioare, el este influenţat de doi dintre profesorii săi: Émile Boutroux şi Fustel de Coulanges. De asemenea, Durkheim s-a arătat interesat de filozofia lui Kant, unele teme kantiene revenind în lucrarea Formele elementare ale vieţii religioase care constituie o încercare de sistematizare.

Creaţia lui ştiinţifică este foarte bogată, ea incluzând, pe lângă numeroase articole şi recenzii, patru lucrări fundamentale: Despre diviziunea muncii sociale (1893), Regulile metodei sociologice (1895), Sinuciderea (1897) şi Formele elementare ale vieţii religioase (1912).

Concepția lui Émile Durkheim cu privire la rolul religiei

- Durkheim și ritualul religios –

În secolul al XIX-lea asistăm la o redimensionare a religiei, a tradiţiei, prin marii sociologi ai timpului - Comte, Weber, Durkheim – în spiritul naţionalist al vremii: „De la raţionalistul Durkheim la nonraţionalistul Pareto, toţi aceşti corifei ai noului spirit ştiinţific îndrăznesc să revalorizeze rolul Religiei, al Miturilor, al Tradiţiilor etc.”( Ilie Bădescu - Noologia- cunoaşterea ordinii spirituale a lumii. Sistem de sociologie noologic).

Toţi aceşti începători de drum au încercat ca prin studiile lor să dea alte valenţe religiei: Marx consideră că religia este apanajul clasei conducătoare, Weber vede religia ca pe un posibil punct de plecare în formarea unor etici sociale (capitalismul este născut dintr-o experienţă religioasă), iar Durkheim încearcă să demonstreze că tradiţia este factorul care-i uneşte pe membrii unei societăţi, religia ajungând să fie identificată cu însăşi societatea.

„Toţi marii sociologi ai acestui secol, de la A. Comte la M. Weber şi chiar K. Marx, recuperează funcţia religiilor, după momentul strict negator al secolului al XVIII-lea.”( Ilie Bădescu - Noologia- cunoaşterea ordinii spirituale a lumii. Sistem de sociologie noologic).

Principala lucrare în care Durkheim tratează problema religiei dintr-o perspectivă sociologică o constituie ultima sa carte, Formele elementare ale vieţii religioase, apărută în 1912. Aceasta cuprinde rezultatul studiilor efectuate în Australia.Lucrarea în discuţie poate fi studiată sub trei aspecte:

- ea conţine o analiză detaliată a sistemului de clan şi a totemismului din Australia;

- cuprinde o teorie a esenţei religiei care răzbate din studiul asupra totemismului australian şi

- oferă o interpretare sociologică formulelor de gândire umană, o introducere în sociologia cunoaşterii.

Durkheim identifică o religie superioară prin ea însăşi, fără un Dumnezeu transcendent. El îşi motivează alegerea de a se concentra asupra triburilor australiene prin faptul că aici a găsit un mare grad de omogenitate în rândul societăţilor: „Omogenitatea lor este atât de mare, încât cadrele organizării sociale nu numai că sunt aceleaşi, dar au nume identice sau echivalente la multe triburi, situate uneori foarte departe unele de altele”( E. Durkheim, Formele elementare ale vieţii religioase, trad. Magda Jeanrenaud şi Silviu Lupescu, stud. introd. Gilles Ferreol, Ed. Polirom, Iaşi 1995, p. 96 ) .