Valori, principii și competențe profesionale în probațiune

Operationalizarea valorilor

I. Respectul unicitatii, individualitatii si demnitatii persoanei

Orice tip de practica profesionala desfasurata la nivel microsocial se defineste prin cateva concepte de baza, printre care si cel de respect pentru orice si pentru fiecare persoana. Acest concept transcende rolul, statusul si chiar comportamentul persoanei si inseamna pentru profesionist, inclusiv pentru cel din domeniul probatiunii, ca va trata cu aceeasi consideratie si atitudine profesionala fiecare si orice individ.

Cum poate fi insa aplicata acest tip de practica pornind de la premisa ca fiecare individ este unic si are dreptul sa fie tratat cu respect si demnitate ? Specialistii din domeniul psihologiei sociale au stabilit ca imagine pe care oamenii o au fata de ei insisi in mare parte se dezvolta ca urmare a comunicarii cu ceilalti. In mod concret, oamenii construiesc si incorporeaza propria imagine de sine din mesajele pe care le primesc de la alti oameni cu privire la ei. Tinand cont de aceste lucruri, asistentii sociali si, la fel, consilierii de probatiune sunt sfatuiti sa fie in mod constant sensibili/atenti la mesajele pe care le transmit altora cu privire la valoarea lor.

O alta problema care tine de operationalizarea de catre consilierul de probatiune a valorii unicitatii individualitatii si demnitatii persoanei consta in mentinerea balantei, pe de o parte, intre nevoia de a clasifica, a formula de exemplu concluzii la evaluari si, pe de alta parte, responsabilitatea de a raspunde unei persoane intr-un mod individualizat. Sa nu uitam ca toti cei care fac subiectul activitatii de probatiune sunt intr-un fel, din start, prinsi intr-o clasificare, fac parte dintr-o categorie : a celor fata de care s-a construit o reactie sociala formala ca urmare a savarsirii unor infractiuni. Acest lucru inseamna deja etichetare.

Asa cum arata in literatura de specialitate pe tema etichetarii, de cele mai multe ori, o perosoana etichetata drept devianta preia eticheta, iar cei din jur, in mod frecvent, raspund deviantului mai degraba pe baza etichetei decat a caracteristicilor sale individuale. Inca odata trebuie sa remarcam importanta operationalizarii valorii unicitatii, individualitatii si demnitatii persoanei, considerata inclusiv ca o modalitate de a reduce din efectele perverse ale sanctionarii penale( etichetare/stigmatizare).

Consilierul de probatiune abordeaza persoana supravegheata din perspectiva acestei valori pe baza a trei considerente principale :

- persoana supravegheata este o individualitate pentru ca :

• este unica din punct de vedere fizic : constitutie, aptitudini fizice, capacitate intelectuala, metabolism etc .

• este unica din punct de vedere emotional ;

• ocupa o pozitie determinanta intr-o retea sociala unica de roluri si relatii cu familia, vecinii, scoala, locul de munca, activitatile din timpul liber ;

• este unica din punct de vedere al traumelor, in sensul ca nimeni altcineva nu a cunoscut aceeasi experienta intr-o combinatie identica de evenimente (boli, accidente, decesul unor membri de familie etc.)

• este unica din punct de vedere existential.

- individualizarea abordarii este o sarcina profesionala a consilierului de probatiune ;

- recunoasterea unicitatii individului este o conditie a individualizarii si argument pentru respectarea demnitatii si valorii intrinseci oricarei fiinte umane.

II. Autodeterminarea

Acest principiu axiologic decurge din credinta in demnitatea fiintei umane. De aici, urmeaza in mod logic, faptul ca fiecarei personae trebuie sa i se permita sa devina ceea ce isi doreste, adica sa isi determine propriul curs al vietii, propriul stil de viata. Este oare acest lucur valabil si in cazul persoanelor care au incalcat legea si care se afla in supravegherea serviciilor de probatiune sau detentie ? Cred ca da, cu anumite amendamente care tin cont de statutul special pe care-l presupune sanctionarea penala.

Unii consilieri de probatiune sunt de parere ca oprationalizarea acestei valori in munca de probatiune are loc in contextual unei duble conditionari : a) persoana se afla in supraveghere urmare a deciziei unei instante de judecata, impunandu-i-se respectarea unor masuri si obligatii; b) respectarea acestor masuri si obligatii inseamna diminuarea capacitatii de autodeterminare in limitele determinate de restrangerea – intr-o anumita masura a unor drepturi( libera circulatie, de interaction sociala etc .). Alegerea si apoi decizia de a respecta sau nu masurile si obligatiile impuse de instanta, decizia de a accepta sau nu asistenta si consilierea reprezinta tot o dovada de autodeterminare, cu conditia sa existe o informare prealabila asupra ce inseamna aceasta oferta si care pot fi efectele ei.