Administrația Regională în State Unitare din Uniunea Europeană

1. Conceptul de regionalizare în cadrul statelor unitare

Unitatea teritorială, cât și istoria acesteia este strâns legată de concepția de stat, de suveranitatea, dar și de rolul jucat în fiecare țară de către comune și orașe. Printre caracteristicile statului unitar, una esențială o reprezintă esența unui centru unic de decizie Totul se învârte în jurul statului central și totul emană de la el. Ideea de unitate este relevată în unele texte constituționale prin consacrarea principiului indivizibilității republicii, statului, a națiunii sau a suveranității (Franța, Luxemburg, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, România). În alte state fără a se face referire în mod explicit la unitatea teritorială, se proclamă atașamentul cu privire la principiul descentralizării sau la cel al autonomiei locale, cum ar fi de exemplu cazul Greciei, Suediei, Olanda).

Unele state unitare au căpătat o identitate distinctă, beneficiind de un grad de autonomie

transformându-se într-un nou tip de stat: statul regional. Modelul de stat regional a fost prefigurat pentru prima dată în Constituția spaniolă din 1931, sub forma statului integral.

Progresul economic și social, echilibrat și durabil, prin unei coeziuni economice și sociale a țărilor membre reprezinta unul dintre obiectivele Uniunii Europene, iar un rol seminificativ în acest proces se acorda regiunilor.

Termenul de ”regiune” este definit în Carta Comunitară ca fiind ”un teritoriu care formează din punct de vedere geografic, o unitate netă sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populația posedă anumite elemente comune și care dorește să-și păstreze specificitatea și să o dezvolte cu scopul de a stimula procesul cultural, social și economic”. Regiunea este o unitate administrativ-teritorială ce se situează sub nivelul statului unitar, federal care are o autoritate aleasă a administrației publice și mijloace financiare de susținere a acestei autorități, conform accepțiunii ce este dată de Consiliul Europei.

Modul în care a luat naștere regionalizarea se datorează realității istorice constituite pe parcurs din diferite cauze, cât și pentru a soluționa conflictele născute sau accentuate prin excesiva centralizare a administrației, pentru a combate birocrația și corupția, pentru a reduce distanța dintre factorii de decizie și cei ale căror interese se cer a fi corect înțelese.

Termenul de regionalizare este înțeles drept crearea unui nivel nou în organizarea teritorială a unui stat. Regionalizarea este un proces pe termen lung, unde statul introduce un al doilea nivel de guvern, ceea ce reflectă o tendință crescândă de identificare a unor instituții cu o regiune.

2. Tipuri de regionalizare

Termenul de regiune ca și cel de regionalizare acoperă realități politice și administrative foarte diferite dacă ne gândim la statele europene din punct de vedere al statutului juridic. Astfel, regionalizarea

- regionalizare administrativă

- regionalizare prin intermediul colectivităților locale

- descentralizare regională

- regionalizare politică sau autonomie regională (regionalism instituțional)

- regionalizare prin intermediul autorităților federale.