Aspecte teoretice privind universitatea morală

1. Etic și moral - definiții și concepte

Termenul ”etică” provine din limba greacă de la cuvântul ”ethos” care înseamnă caracter, obișnuință. Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei având ca obiect de cercetare morala. La rândul ei, morala reprezintă înțelegerea categoriilor etice fundamentale (binele, adevărul, frumosul, dreptatea, etc.) fiind o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și rele (sau greșite). Astfel, etica poate fi definită ca ansamblul regulilor de conduită împărtășite de către o comunitate anumită, reguli care sunt fundamentate pe distincția între bine și rău. Morala este definită de J. J. Wundenburger ca ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă, bazate pe distincția dintre bine și rău. Având în vedere aceste două definiții, putem aprecia ideea că etica este abordată mai ales în mediul organizational/ instituțional (în viața politică, civică, profesională), în timp ce morala ține de mediul personal, de aspectele și deciziile ce ne afectează viața privată. Etica se bazează pe principii, enunțuri de maximă generalitate, care înglobează cerințele moralității în timp ce morala are la bază reguli ce tind să fie mult mai bine specificate și să prevadă cu mai multă precizie decât principiile calea de urmat într-o situație data.

2. Etică și integritate academică

Etica academică este o aplicare a eticii la situația specială a unei anumite profesii și a instituției în care se defășoară profesia. De-a lungul timpului s-a constatat faptul că experiențele cu conținut moral din mediul academic influențează formarea caracterului studenților, ca viitori specialiști în domeniul studiat, ca membri ai organizației universitare sau ai societății. Acest domeniu aflat la intersecția dintre deontologia profesională, managementul eticii în organizații/ instituții și etica cercetării, a cunoscut o dezvoltare evidentă în ultimele două decenii, având în vedere necesitatea de a răspunde atât unor cerințe venite din partea societății privind datoriile morale ale dascălilor, cît și pentru dezvoltarea unei atitudini morale la nivelul instituțiilor. O altă versiune a sintagmei „etică academică” este folosită pentru a sublinia două lucruri diferite: un domeniu de cercetare și o mișcare mai generală, care își propune să crească gradul de atenție pentru cerințele etice și de internalizare a lor în viața academică. În acest context se urmărește distingerea între ceea ce este (moralmente) corect și incorect în cazul acțiunilor pe care le întreprindem ca membri ai comunității academice.

Autonomia, responsabilitatea și libertatea sunt concepte fundamentale, atunci când vorbim despre etica în mediul academic. Autonomia personală presupune nu doar posibilitatea de a alege individual programele de studiu și cercetare ci și informațiile și instrumentele de regăsire a acestora în vederea accesării programelor respective. Astfel, suntem în perfect acord cu faptul că rostul unei universități moderne nu e doar acela de a ne forma ca specialiști și cercetători, ci și ca oameni civilizați, culți, oameni de caracter, care ne respectăm semenii și instituțiile, ca oameni morali.