Calitățile liderului în instituțiile publice

Tema lucrarii

Avand in vedere sensul etimologic, unii specialisti in domeniu (J Adair) sustin ca notiunea de “lider” provine de la verbul “leading” care inseamna “a conduce” sau “a comanda”.

Din punct de vedere teoretic, orice membru al unei institutii poate exercita o anumita influenta asupra celorlalti, iar aceasta influenta poate fi mai mare sau mai mica in raport cu locul pe care il ocupa fiecare in ierarhia ei. Astfel, cei care sunt investiti in functii de lideri, in exercitarea rolurilor si atributiilor ce le revin, pot sa influenteze intr-o masura mai mica sau mai mare, comportamentul si activitatea subordonatilor, ca urmare a autoritatii specifice cu care au fost investiti in mod formal pentru a-i putea dirija si influenta.

Unii dintre ei insa, cu toata investirea cu autoritate formala (numire oficiala intr-o functie de conducere), nu reusesc sa exercite nici o influenta asupra altora, drept urmare fiind apreciati a fi niste lideri neeficienti pentru ca, in esenta, leadership-ul inseamna sa depasesti cerintele formale ale rolului de manager, astfel incat sa reusesti sa-i influentezi si sa-i dirijezi pe altii.

In contrast cu acestia, se pot ivi unii oameni care, cu toate ca nu au fost investiti cu autoritate formala, nefiind numiti oficial in functii de supraveghere sau de management, se dovedesc a fi lideri buni si foarte buni, reusind sa-i influenteze pe altii ca urmare a abilitatii de a dezvolta si intretine relatii de simpatie, ori ca urmare a aprecierii lor din punct de vedere profesional de catre membrii grupului si ai organizatiei, devenind astfel lideri informali.

Unii specialisti sustin ca “liderii se nasc si nu se formeaza”. Aceasta afirmatie trimite la importanta trasaturilor de personalitate caracteristice liderilor.

Pentru a se determina ce trasaturi trebuie sa caracterizeze un individ pentru a fi un bun lider, s-au analizat cu multa atentie trasaturile de caracter si abilitatile unor persoane care s-au remarcat ca lideri de-a lungul timpurilor, exercitand o influenta deosebita asupra comportamentului celorlalti; astfel au fost analizati conducatori de osti, de state, de institutii, de unitati economice, de formatiuni sociale si alte categorii de personalitati pentru a se descoperi acele trasaturi comune care le-au permis sa se impuna fata de ceilalti, sa-i organizeze, sa-i determine sa-i asculte si sa-i urmeze.

Prin trasaturi se definesc acele caracteristici personale ale individului, care se refera la particularitatile lui fizice, abilitatea intelectuala, personalitatea si modul sau specific de comportament.

Printre trasaturile de personalitate care caracterizeaza liderii in general, au fost remarcate: increderea in sine, faptul ca sunt extravertiti, atrag atentia persoanelor din jur, sunt mai inteligenti. Desigur, exista o multime de persoane care au astfel de trasaturi fara a fi lideri.

Importante sunt si caracteristicile comportamentale ale liderilor (modul in care acestia deleaga sarcini, comunica cu subordonatii si ii motiveaza). Spre deosebire de trasaturile de personalitate ale individului, care sunt innascute, “caracteristicile comportamentale pot fi invatate” si modelate prin educatie si autoeducatie.

Prezentarea temei din perspectiva mai multor specialisti:

Bennis si Nanus(1985) – prezinta urmatoarele idei:

Liderii sunt autodidacti. Invata singuri. Isi cunosc punctele forte si punctele slabe si stiu cum acestea se coreleaza cu nevoile organizatiei. Liderii stiu sa invete si de asemenea, stiu sa isi imbunatateasca aptitudinile. Evolueaza prin ei insisi.

Liderii trebuie sa fie constienti de importanta acestei perfectionari continue a lor, dar si de rolul pe care il au, de a antrena si organizatia in acest proces de invatare, de perfectionare.

Liderii trebuie sa stimuleze procesul de invatare, fiind modele pentru ceilalti si recompensand cand aceste lucru se intampla.

Este important ca liderii sa asigure ca exista o viziune si ca aceasta este clara. Aceasta nu inseamna, insa, ca liderul are responsabilitatea de a inventa viziunea. El trebuie sa o formuleze, sa o comunice, sa o impartaseasca, sa unifice oamenii din organizatie pentru un scop comun.

“In aceste conditii, energiile umane ale organizatiei sunt aliniate spre un scop comun, o preconditie majora pentru succes fiind satisfacuta.”