Condiții de validitate ale CIM

Pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă, trebuie neapărat îndeplinite anumite condiţii legale .

Mare parte din aceste condiţii sunt comune pentru toate contractile, indiferent de ramura dreptului din care fac parte însă există şi o serie de condiţii care sunt specific dreptului muncii.

Despre aceste condiţii specific ale dreptului muncii ne vom ocupa în cele ce urmează şi în mod deosebit de condiţiile facultative ce trebuie îndeplinite pentru că un contract individual de muncă să fie valabil. Astfel, încheierea valabilă a oricărui contract individual de muncă este condiţionată de întrunirea atât a condiţiilor obligatorii cât şi a celor facultative.

Fără a urmări o anume clasificare a acestor condiţii, consideram necesare pentru încheierea valabilă a unui contract individual de muncă următoarele:

A) Obţinerea de avize, acorduri sau aprobări în funcţie

B) Existent unui act de alegere sau de numire în funcţie

C) Dispoziţii de repartizare în muncă

D) Condiţii de studiu

E) Condiţii de vechime

F) Examenul medical

G) Stagiul

Dispozitia de repartizare în munca

Aceasta dispoziţie este prevăzută de anumite acte normative ca fiind una din condiţiile facultative de validitate.

Acest caz este pus în lumina de către Ministerul sănătăţii care emite repartizări obligatorii pentru medici şi farmacişti în vederea efectuării stagiului în urma promovării examenului de licenţă.

Astfel, de multe ori, încheierea unui contract individual de muncă este consecinţa unei repartizări în muncă. Dispoziţia de repartizare în munca reprezintă doar o premise pentru încheierea contractului individual de muncă, dat fiind faptul că izvorul raportului este întotdeauna contractual de muncă.

Dispoziţia de repartizare în muncă, este emisă de către agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, şi are doar rolul de a concretiza medierea între cel care caută un loc de muncă şi posibilul sau angajator.

Pentru persoanele care urmează cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare, sau după caz o oarecare altă formă de pregătire profesională în condiţiile legii, actul de repartizare în munca este obligatoriu precum şi pentru persoanele care beneficiază de ajutor de şomaj.

Pentru angajatori, dispoziţia de repartizare în munca a persoanelor cu handicap, devine obligatorie, în cazul în care ei constituie unităţi protejate sau au în cadrul unităţii locuri de muncă protejate. De asemenea aceste dispoziţii de repartizare în munca devin obligatorii pentru angajatorii care au peste 250 de salariai, în limita de 3% din totalul personalului lor; şi pentru persoanele care execută serviciul alternative pe o perioadă anume determinate. Un alt act de repartizare în munca este cel al cetăţenilor apţi pentru serviciul militar, care refuză din motive religioase să îndeplinească serviciul militar sub arme.

Conform legislaţiei în vigoare, dispoziţiile de repartizare în munca aceasta capăta caracter obligatoriu cum este cazul persoanelor că au calitatea de şomeri, şi aceştia au obligaţia de a desfăşura acea activitate pe o perioadă de minim 3 luni, perioada prevăzută în contractual individual de muncă.

Conditiile de vechime în munca

Sau în specialitate

Pentru încadrarea în anumite posturi sau funcţii se cere, uneori, o anumită vechime în muncă, mai exact în specialitate. Munca prestată pe baza unui contract individual de munca constituie vechime în munca pentru persoana în cauză.

Vechimea în munca este constituită din cumularea tuturor perioadelor de timp în care o persoană desfăşoară activităţi în baza unui raport de muncă.

Principala regula este ca vechimea în munca este constituită din perioadele de timp în care o persoană este încadrată în munca pe baza unui contract individual de muncă, însă se iau în considerare şi alte perioade de timp care sunt reglementate de lege, aşa cum sunt perioadele în care o persoană este îndreptăţită să primească ajutor de şomaj sau chiar perioade de reintegrare profesională.

Conform noului cod al muncii, vechimea în muncă, este reglementată de articolul 279 alin 1 şi este definită ca fiind, timpul cât o persoană a desfăşurat o activitate pe baza unui contract de muncă", precum şi, alte perioade de timp prevăzute de lege".

Având în vedere că legislaţia actuală nu face o distinctive expresa, se considera vechime în munca perioada de timp în care o persoană a fost angajată în temeiul oricărui contract de muncă, indiferent dacă acesta este încheiat pentru o perioadă determinată sau pe o perioadă nedeterminată. Esenţial, este faptul că, persona în cauză să presteze efectiv munca în perioada precizată expres.