Descentralizarea financiară

Descentralizarea urmareste sa ofere colectivitatilor teritoriale de baza o anumita autonomie permitandu-le sa-si defineasca singure normele de actiune si sa-si aleaga modalitatile de interventie.

Descentralizarea administratiei publice duce la cresterea importantei administratiei publice.Acest lucru presupune o mai mare responsabilitate in fundamentarea veniturilor locale si in stabilirea destinatiilor acestor venituri.

Pentru realizarea unei autonomii reale este necesar ca bugetele locale sa dispuna de surse de finantare proprii, prin intermediul carora sa se poata asigura necesarul (cea mai mare parte a lui) de resurse pentru acoperirea cheltuielilor generate de sarcini din ce in ce mai multe si mai complexe.

Autoritatile locale trebuie sa dispuna in cadrul politicii economice nationale, de resurse financiare proprii adecvate, de care sa poata dispune liber in cadrul competentelor lor.

Resursele financiare ale autoritatilor locale trebuie sa fie proportionale cu competentele prevazute de Constitutie sau de lege.

Se considera ca, daca au capacitatea legala necesara, autoritatile locale pot sa exploateze intr-un mod mai eficient decat agentii organelor centrale impozitele si celelalte venituri fiscale si nefiscale.De asemenea, este de asteptat ca autoritatile locale sa demonstreze o mai buna intelegere a prioritatilor locale in ceea ce priveste cererea de bunuri si servicii, si astfel sa foloseasca resursele economice si financiare intr-un mod mult mai productiv decat organele centrale.

Autonomia financiara a colectivitatilor locale presupune existenta unui buget propriu, distinct de el al statului, in care figureaza venituri si cheltuieli proprii.

Autonomia financiara reprezinta conditia sine qua non a descentralizarii administrative.

Pentru a se realiza autonomia financiara, colectivitatile locale trebuie:

- Sa dispuna de resurse proprii suficiente pentru a face fata responsabilitatilor ce le revin.

- Sa-si poata determina in mod liber veniturile si cheltuielile.

- Sa nu fie supuse unui control a posteriori privind deciziile lor financiare.

Autonomia financiara a colectivitatilor locale are o dubla dimensiune:

- Dimensiune juridica, care consta in recunoasterea unei libere puteri de decizie a autoritatilor locale, putere care nu trebuie sa fie impiedicata de un control foarte strict din partea statului.

- Dimensiune materiala, care consta in posibilitatea colectivitatilor locale de a-si asigura

acoperirea cheltuielilor prin resurse proprii, fara sa fie obligate sa apeleze la transferuri din partea statului, pentru a-si echilibra bugetele.

Aceste conditii de natura diferita se interconditioneaza reciproc deoarece:

- Pe de-o parte, volumul resurselor proprii necesare independentei materiale depinde in mare masura de capacitatea juridica a autoritatilor locale de a impune in mod liber introducerea unor impozite si taxe locale noi, de a fixa cotele si baza de impozitare;

- Pe de alta parte , puterea de a decide, de a acorda, exceptiile de la plata impozitelor sau de a modifica baza de impozitare in mod liber, influenteaza nivelul cheltuielilor pe care colectivitatea le poate suporta.

Insa independenta materiala a unei coolectivitati locale nu rezulta in mod exclusiv din capacitatea sa de a actiona in ceea ce priveste nivelul cheltuielilor si resurselor.

O serie intreaga de alte conditii de natura diversa conditioneaza situatia independentei materiale a unei cplectivitati locale, ca de exemplu:

- Nivelul resurselor proprii poate fi influentat de jocul garantiilor constitutionale sau de caracteristicile fizice si economice ale bazei de impozitare;

- Volumul cheltuielilor este puternic conditionat de transferurile de competente decise de catre stat, fara acordarea unor compensatii financiare echivalente din partea acestuia.

Gradul de autonomie locala a unei colectivitati locale este, in stransa legatura cu ponderea veniturilor proprii in totalul veniturilor bugetelor locale, dar acest criteriu nu trebuie absolutizat, intrucat exista si exceptii de state europene cu o democratie locala extrem de dezvoltata, dar cu un sistem de finantare centralizat al administratiei publice locale.

Ca urmare, autonomia financiara a colectivitatilor locale implica crearea unor sisteme ale finantelor publice locale eficace, echitabile si corelate cu necesitatile si politicile statelor nationale.