Evoluția Partidelor Politice Occidentale

Cuvantul partid vine de la partire , care are origine latină care înseamnă a divide. Dar modul în care acesta este folosit indică faptul că el nu este preluat direct : pe de-o parte există derivaţia de la partire- a divide, pe de altă parte avem şi semnificaţia asociere pentru a lua parte. Cu alte cuvinte un partid este o organizaţie care divide spaţiul politic, dar îl divide în asociere cu alte partide, care sunt de asemenea părţi ale întregului divizat. Existenţa unui partid în sens modern reclamă un întreg divizat de acestea dar şi susţinut de acestea.

Entităţi mai mult sau mai puţin organizate care erau implicate în lupta pentru cucerirea puterii politice au existat încă din antichitate. Cea mai cunoscută luptă dintre două grupări cu caracter politic datează însă din Evul Mediu, fiind cea dintre Guelfi- susţinătorii papalităţii şi Ghibelini-susţinătorii imperiului. Aceste grupări erau în mod fundamental societăţi de apărare, de alianţe militare, care se manifestau în lipsa unei entităţi politice superioare.

Cu toate că aceste grupuri sunt acum considerate ca fiind unele dintre primele partide politice, în perioada comunală italiană cuvântul folosit pentru a le desemna era în cele mai multe cazuri societas, asocieri cu caracter comercial, legate de un acord în domeniul afacerilor dar şi în domeniul politic. Ele erau mari familii, clanuri, o alta sintagma utilizată fiind e figlioli sau quegli della casa degli. Erau deci reţele familiale, comerciale, cu un profund caracter clientelar, animate de o ostilitate totală.

Apariţia partidului politic în sens modern este strâns legată de extinderea drepturilor politice şi consolidarea unor instituţii reprezentative cum ar fi Parlamentul precum şi de dezvoltarea economică, care au dus la coagularea unor interese care pe parcurs au căpătat reprezentare politică.

Dezvoltarea partidelor politice a fost un proces etapizat, strâns legat de modificarea mediului politic şi social.

Primul pas, în acest lanţ evolutiv este apariţia partidului de cadre, apărut ca un răspuns organizaţional la problema de coordonare internă pe care o aveau liderii acelei perioade, şi anume aceea de a avea controlul membrilor care reprezentau partidul în parlament. Este perioada în care sufragiul este încă limitat la un procent redus de cetăţeni şi în care partidele sunt organisme intraparlamentare fără susţinere electorală stabilă în afara acestuia. Partidul de cadre occidental era un partid de ins şi apare în primul rând din nevoia de stabilitate a votului intra parlamentar, deci din presiunea unor cauze interne votului intern. Presiunile electorale externe nu erau decisive în economia apariţiei acestui de partid, fiind un partid puţin responsive şi accountable.

Al doilea pas este apariţia partidului de masă, partid arhetip , cu origini extraparlamentare, apărut din problema de coordonare a membrilor care militau pentru extinderea sufragiului şi pentru drepturi economice şi politice generale. Ca şi în cazul partidului de cadre , motorul transformării este coordonarea. În acest caz , coordonarea unui partid cu largă bază de reprezentare concentrată într-un segment al societăţii ( party on the ground), a fost asigurată prin :

- distribuirea bunurilor de club şi recompense,

- dezvoltarea unui sens al identităţii colective prin strategii de encapsulare.

Apariţia partidului de masă a constituit o nouă concepţie a rolului partidelor în democraţia reprezentativă, dar odată cu ocuparea unei poziţii substanţiale în administraţia publică a apărut o nouă problemă: the network problem/ problema reţelei.

Noua concepţie a rolului care trebuie jucat de partide coincide cu ideea conform căreia electoratul acţionează asupra statului prin intermediul unui mecanism care este reprezentat de partidul de masă. Implică pur şi simplu o separaţie a statului de societatea civilă, care acum acţionează prin intermediul partidului.

Dacă partidul este un braţ al unui segment social, asta înseamnă că partidul la bază (membership ) trebuie să controleze şi să ghideze poziţiile partidului în administraţia publică. Dar pentru că adunările generale nu pot fi în sesiune continuă, este nevoie să se aleagă un comitet executiv, care devine centrul unui nivel superior. Problema retelei este rezolvată în acest mod, cu acest organ deasupra tuturor. Acest eveniment, a dus , paradoxal, la apariţia noului tip de partid catch-all.