Evoluția Preocupărilor de Mediu pentru o Dezvoltare Durabilă

Conştientizarea necesităţii de a aborda problemele mediului înconjurător reprezintă un proces care se amplifică după 1970, ca urmare a creşterii într-un ritm alarmant a efectelor negative ale dezvoltării industriale, efecte care capătă - dimensiune planetară.

Apariţia principiilor unei dezvoltări economice durabile a presupus - serie de etape pregătitoare. Evoluţia cronologică a celor mai importante evenimente cuprinde - serie de repere de referinţă:

Cu prilejul Conferinţei asupra mediului de la Stockholm, din 1972, se atrăgea atenţia,

pentru prima dată, asupra necesităţii de a adopta programe de mediu coerente, atât la nivel micro, dar şi macroeconomic. Aceasta în condiţiile în care efectele ecologice negative, precum ploile acide, efectul de seră etc., deveneau îngrijorătoare. Această conferinţă a marcat declanşarea Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător.

În acelaşi an a fost elaborat primul Raport al Clubului de la Roma , care evidenţia

pericolul unui colaps global, prin epuizarea resurselor naturale, ca urmare a creşterii economice exponenţiale. Dincol- de limitele teoriei „creşterii zero” pe care - promovează, acest raport a marcat un moment important în conştientizarea interdependenţei dintre fenomenele economice, protecţia mediului natural şi a celui social, la nivel planetar.

În anii ’80, Comisia Internaţională pentru Mediu şi Dezvoltare, creată în cadrul ONU, a

cerut reevaluarea problemelor mediului în contextul dezvoltării economice.

În anul 1987 s-a publicat raportul Comisiei Brundtland. Sintagma „dezvoltare durabilă” a

fost utilizată pentru prima dată de către premierul Norvegiei, doamna Gr- Harlem Brundtland, care, în calitate de preşedinte al comisiei, a prezentat raportul intitulat „Viitorul nostru comun”, în care conceptul respectiv era formulat ca - recomandare făcută guvernelor ţărilor membre ONU.

Raportul evidenţiază faptul că mediul şi dezvoltarea economică sunt indisolubil legate, promovând în acest sens conceptul de dezvoltare durabilă, definită ca fiind „dezvoltarea ce corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.”

Mesajul acestui raport se regăseşte în cadrul „principiului 3” al Declaraţiei de la Ri- de Janeir- cu privire la Mediu şi Dezvoltare potrivit căruia „dreptul la dezvoltare trebuie exercitat astfel încât să fie satisfăcute în mod echitabil nevoile de dezvoltare şi de mediu ale generaţiilor prezente şi viitoare”.

Conceptul dezvoltării durabile prevede armonizarea consumului de resurse naturale cu dezvoltarea economică şi echitatea între generaţii. Are obiective esenţiale în plan economic, social şi ecologic privind eficientizarea activităţilor economice, problematica sărăciei şi a distribuţiei veniturilor, evaluarea ambientală, biodiversitatea, poluarea, stabilitatea economică şi socială etc. Aceste obiective presupun satisfacerea necesităţilor de bază ale întregii societăţi în prezent şi în perspectivă.

Şi standardul IS- 14001/1996 face referire la acest concept, precizând că: „Toate tipurile de organizaţii sunt preocupate din ce în ce mai mult să atingă şi să demonstreze - performanţă de mediu evidentă, controlând impactul propriilor activităţi, preoduse sau servicii asupra mediului şi luând în considerare politica şi obiectivele de mediu.”

Aceste aspecte se înscriu în contextul unei legislaţii din ce în ce mai stricte, privind dezvoltarea politicilor economice.

Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare, pentru a concilia conflictul dintre cele două elemente considerate incompatibile – creşterea economică şi conservarea resurselor – a formulat - serie de obiective de politică economică şi socială:

- redimensionarea creşterii economice, în sensul conservării resurselor naturale;

- modificarea calitativă a proceselor de creştere economică;

- satisfacerea nevoilor esenţiale ale omenirii;

- asigurarea unui nivel de creştere controlată a populaţiei!!

- conservarea şi dezvoltarea bazei de resurse naturale.

- restructurarea tehnologică şi ţinerea sub control a riscurilor acestora;

- integrarea deciziilor economice şi a celor referitoare la protecţia mediului într-un proces unic;

- întărirea cooperării internaţionale în vederea soluţionării problemelor globale cu care se confruntă omenirea.